Sînziene

de Ion Calovia

Doarme dus pe un divan.
Clipind rar prin somn. alene.
Si viseaza printre gene,
Dolofanul cotosman.
Bun la tumbe si taifas.
Cu mutrita de paiata.
Nici macar n-a stans din nas
Ca-l trag soarecii de mustata.

Read the rest of this entry »

de Nicolae Labiş

Păcălici și Tândăleț (1963)

Maine-avem lucrare scrisa,
Toti am invatat cu spor,
Tandalet, in loc sa-nvete,
A facut fituici, de zor.

Le-a-mpartit in doua teancuri:
Unul lat, altul inalt.
Unu-i pentru matematici,
La istorie-i celalalt.

Pacalici i-a zis-o-n fata:
Tandalet, ai s-o patesti!
S-o patesc? N-avea tu grija!
Poate vrei sa ma parasti?…

Pacalici n-a spus nimica,
insa seara, tupilis,
Catre casa lui Tandala
L-a trimis pe Chitibus.

Chitibus mergea pe uliti,
Ce e drept, cam tremurand,
Cu mustatile pleostite,
Cu codita atarnand…

Iar la Tandalet in poarta
S-a oprit fara sa vrea,
Caci pisica cea vargata
Ca un tigru miorlaia.

Dar curajul lui de soarec
si-a luat in dinti si-ascuns,
Strecurandu-se sub usa,
La fituici, iata-l ajuns!

Ce-a facut acolo, nu stiu,
Caci la nimeni nu a spus,
insa stiu ca-ajuns acasa,
Era strasnic de dispus!

S-a jucat de-a baba-oarba
Cu copiii maruntei,
Pe codita sarea coarda,
Sport iubit de soricei.

La lucrarea scrisa-n clasa,
Sta pe soba, multumit…
Chicotind atat de tare,
Ca mai toti l-au auzit!

in cea mai din urma banca
Tandalet tot copia
si,din cand in cand,de truda,
Limba printre dinti scotea.

Cand s-au adunat in urma
Ale copiilor lucrari,
Tandalet avea pe foaie
La istorie-adunari…

Iar apoi, la matematici,
Fara grija si decis,
Despre luptele cu turcii
Tandalet pe foaie-a scris!

de Nicolae Labiş

Pacalici si Tandalet (1963)

Pana noua-n palarie
si hainuta de postav,
Pacalici pe drum paseste
fudulindu-se grozav.

Dara din ghiozdan ce-atarna
ca un firicel de plus?
Ati ghicit? Codita-si scoase
sa ia aer, Chitibus.

Iata scoala, dar ce zarva
e acolo-ntre baieti?
Tii, feciorul lui Tandala,
batausul Tandalet.

A trantit doua fetite,
pe-un copil l-a injurat,
si razand acum se plimba
ca un pasa de-ngamfat.

Pacalici spre el paseste:
-Tandalet, acu’, cat vad,
cereti de la toti iertare,
cs altminteri e prapad!

– Ce spui tu, ma gagalice?
Fugi c-acu te burdusesc!
– Nu-ti ceri, Tandalet, iertare?
Bine… Atunci eu te vrajesc.

Uite-un duh o sa te muste
de piciorul nespalat…
(Chitibus, pe nesimtite,
intr-o clipa l-a muscat).

…iar din spate o sa-ti cada
si ghiozdanul tau pe jos.
( Chitibus, pe nesimtite,
curelusa a si ros.)

Toti copiii rad cu pofta,
l-au vazut pe soricel,
dar lui Tandalet i-i frica,
nestiind ce e cu el.

si-a cerut apoi iertare,
A ramas mofluz, tacut,
si in saptamana asta
n-a-njurat, nu s-a batut.

(1963)

de Demostene Botez

Miaunică, e o pisică
Mică, mică, mititică
Cu mustățile de nea
Și botic de catifea.

Păru-i negru mătăsos,
Subțirel, dar e frumos.
In picioare e-ncalțată
Cu ghetuțe moi de vată.

Astea-s ghete? sau pernuțe?
Stă cu cele cinci gheruțe
Și cum vede-un soricel
Ţipă, țipă dupa el.

Categories

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: