Mircea Baniciu | Sînziene

Archive for the ‘Mircea Baniciu’ Category

Aifrunza galbena,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu sa cred
Ca toamna a si venit

Ieri iubita mi-a spus tarziu
Vezi tu codrul cel vesnic viu
Vara noastra se va sfarsi
Cand galben de tot va fi

Codrul verde si-adanc era
Si-avea umbra de catifea
Si-n tot codrul sub cerul clar
O galbena frunza doar

Aifrunza galbena,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu sa cred
Ca toamna a si venit
Aifrunza galbena
Aiglasul tau
Aifrunza galbena
Ca visul rau

Pentru galbenul ei noroc
Nu vazu pe pamant alt loc
Decat inima mea razand
Si-n ea ma lovi cazand

Ieri iubita mi-a spus tarziu
Vezi tu codrul cel vesnic viu
Vara noastra se va sfarsi
Cand galben de tot va fi

Aifrunza galbena,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu sa cred
Ca toamna a si venit
Aifrunza galbena
Aiglasul tau
Aifrunza galbena
Ca vïsul rau

Locuinţa mea de vară
E la ţară…
Acolo era să mor
De urât şi de-ntristare
Beat de soare
Şi pârlit îngrozitor!

Acolo, când n-are treabă,
Orice babă
Este medic comunal.
Viaţa ce aci palpită
E lipsită
De confort occidental.

Nu exista berărie,
Nici regie…
Doar un hoţ de cârciumar
Care are marfa proastă
Şi-o nevastă
Ce se ţine c-un jândar’.

Când te duci pe drumul mare
La plimbare
Este praf de nu te vezi:
Trec, mişcând domol din coadă,
Spre livadă
Ale satului cirezi.

Şi te poartă sub escortă
O cohortă
De ţânţari subţiri la glas,
Înzestraţi la cap cu-o sculă
Minusculă,
Cu pretenţie de nas…

Când se ia câte-o măsură,
Lumea-njură
Pe agentul sanitar
Şi-l întreabă fără noimă:
“CE-AI CU NOI, MĂ?
PENTRU CE SĂ DĂM CU VAR?”

Ale satului mari fete
Fără ghete
Ies la garduri pe-nserat…
(Am vazut aci-ntr-o noapte
Nişte fapte
Care m-au scandalizat!)

Dar în zori încep cocoşii
Păcătoşii,
Că să facă iar scandal,
Să te sături de viaţa
Şi dulceaţa
Traiului patriarhal!

De-aia zic eu, prin urmare,
Vorbă mare:
Că de-acuma, să mă tai,
Nu-mi mai treb’e altă cură
În natură
Să mă duceţi cu alai!

Meargă pictorii la ţară
Ca să piară
De căldură şi de praf!
Mie daţi-mi străzi pavate,
Măturate,
Daţi-mi cinematograf!

Daţi-mi, daţi-mi strada-ngustă
Unde gustă
Omul viaţa mai din plin,
Cu trăsuri, femei cochete
Şi cu fete
Încălţate cel puţin!