Sînziene

Archive for the ‘.furnica’ Category

de Otilia Cazimir

O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate.

– Încotro fugi, surioară?
– Ia, mă duc şi eu la moară!

Şi-s grăbită, şi-s grăbită,
Că mi-i casa negrijită,

Şi mi-s rufele la soare,
Şi copiii cer mâncare…

Nu, la noi în muşuroi
Nu e timp pentru zăbavă:

Că de n-am fi de ispravă,
Ar fi vai şi-amar de noi!

Joia Furnicilor – 23 februarie 2012

Ca să nu aibă ce căuta furnicile prin casă sau grădină, femeile fac turta furnicilor, o turtă ca oricare alta, unsă cu unt şi c-un morman de brânză deasupra, spre a mânca copii mai cu poftă. Să se ducă cu ea încolo, departe de casă, ori pe storiştea vitelor, s-o mănânce pe un buştean; nicidecum în casă. Acolo copii să se scuture bine pe haine, de fărămituri; să scuture bine pe haine şi şervetul pe care au mâncat, că o firimitură dacă ar aduce în casă, vin şi ele îndărăt şi nu le mai scoţi din casă, Doamne fereşte! Când se scutură de firimituri, să zică din gură:

U! Furnici, furnici, furnici,
Roşii, negre, mari şi mici,
Aripate, nearipate,
Fugiţi încolo departe,
Cu aste fărămituri mâncate…
Luaţi, mâncaţi şi vă umflaţi,
Prin casa şi arătura mea,
Să nu daţi!

Rădulescu-Codin, C., Mihalache, D., Sărbătorile poporului, Bucureşti, Academia Română, 1909, p. 27, apud.
Ivan Evseev, Dicţionar de magie, demonologie şi mitologie românească, Editura Amarcord, Timişoara, 1997, p. 208


Categories

%d bloggers like this: