Sînziene

Archive for the ‘I’ Category

de Tiberiu Juganaru

Eu sunt luna cea geroasă
Care ori te ține-n casă
Lângă sobă și plăcinte,
Ori, cum știi de mai-nainte,
Te invit cum se cuvine
Să ne cunoaștem mai bine.

Pune-ți haine cât mai groase
Și ghetuțe călduroase,
Apoi mergi pe derdeluș
Și așteaptă nițelus
Să mai iasă de prin case
Mogâldețe curajoase.

Iți promit fără tăgadă
Că vă dau multă zăpadă
Și pe ramuri promoroacă
Să vă facă chef de joacă,
Adunați-vă grămadă
Nimeni să nu stea la coadă.

Și dacă mai ai răbdare
Am să-ți dau puțin soare
Asta doar pe la amiază,
Că nu vrei de Bobotează
Să-ți ofer spre delectare
O excursie la mare.

Poate vrei să vin mai rar
Că-s mai aspră decât par,
Însă nu te-am întrebat
Daca-ai vrea să fiu băiat.
Nu mă supăr dacă chiar,
Tu dorești să-mi spui Gerar.

Şi ia uite-o zău, ia uite-o zău
Se uită la mine rău, of
Şi ia uite-o zău, ia uite-o zău
Se uită la mine rău, of
Parcă n-am iubit-o eu
Parcă n-am iubit-o eu, măi
Şi se uită duşmăneşte
Ca să nu-i mai trag nădejde, măi măi

Neică dacă ţi sunt dragă
Împrumută-te la bancă
Neică dacă ţi sunt dragă
Împrumută-te la bancă
Şi ia-mi rochie de tafta
Şi pantofi de catifea, măi
Şi mă du prin mahala
Să mă vada maică-ta, of of

Şi de mă vede şi mă-ntreabă
A cui eşti tu fată dragă
Şi de mă vede şi mă-ntreabă
A cui eşti tu fată dragă
A lui cu mustaţa neagră
De s-a-mprumutat la bancă
Mi-a luat rochie de tafta
Şi pantofi de catifea, măi măi

Tags:

de Ana Blandiana

Într-o zi pe când lucram
În gradină, pe sub geam,

Îngrijind un trandafir,
Văd că intră-un musafir:

Era mic c-abia-l vedeai,
Dar cu mustăţi ditamai;

Încăpea printre uluci,
Dar avea blăniţa-n dungi;

Şi-ntr-un capăt, dintr-o dungă
Îi creştea o coadă lungă;

Era numai cât o floare,
Dar avea patru picioare;

Ochii-albaştri îi clipeau
Şi ştia să zică „miau”.

Ba să vezi şi să te bucuri –
Sărea-n aer după fluturi

Şi ştia chiar să se joace
Cu câteva ghemotoace.

Oare, ce-aţi fi făcut voi
Cu-acest musafir de soi?

Eu oaspetele important
L-am tratat cu lapte cald;

Ca să-l conving să rămână,
I-am dat şi-un pic de smântână;

Şi, pentru că era mic,
L-am botezat Arpagic.

Se spune că în munţii Piatra Craiului, în vremurile străvechi, locuiau zâne, iar pe coastele stâncoase şi întunecate ale Măgurii-Codlei îşi avea scaunul domnesc Împărăteasa Neagră.

Împărăteasa avea un băiat voinic, care cutreiera adeseori codri după vânat şi rătăcea şi prin ţara zânelor din Piatra Craiului. Odată băiatul zări într-o poiană o zână mândrenie de frumoasă, ca ruptă din soare şi o îndrăgi foc. De atunci fiarele codrului erau lăsate în pace, căci băiatul îşi petrecea tot timpul cu zâna prin văile şi luncile romantice ale munţilor. Şi mumă-sa, împărăteasa era veselă, căci spera a se face rudă cu zânele.

Veni vremea de băiatul peţi pe frumoasa zână. Dar vai, zâna îl refuză, spunând că nu vrea să fie nevasta unui om muritor!

Din acel ceas băiatul începu să se topească pe picioare, de dor şi de bănat şi nu peste mult timp i se sfârşiră zilele. Atunci împărăteasa Neagră, care era vrăjitoare, luă la goană pe gingaşa zână şi ajungând-o pe ţara Oltului, o schimbă într-o stană de piatră.
Şi stana s-a văzut mult timp pe teritoriul comunei Vaida-Recea, în formă de femeie pietrificată.

Read the rest of this entry »


Regizor: Cornel Diaconu
Actori: Mircea Diaconu, Geo Costiniu

Dupa ce mama Alexandrei pleaca intr-o deplasare de serviciu pentru o perioada mai lunga, fetita de 9 ani impreuna cu tatal ei sunt nevoiti sa se gospodareasca singuri. Dar totul iese pe dos, casa ajunge vraiste iar programul de scoala si de serviciu sunt perturbate. Treptat insa, tatal si fetita, care nu sunt lipsiti de bunavointa, invata ce este ordinea si disciplina.

Read the rest of this entry »

Tradiții de Paște la sași

Într-un coş cu viorele
Cântă două păsărele
Păsările ciripesc
Îmi daţi voie să stropesc?

Read the rest of this entry »

in-asteptarea-lui-mos-craciun

Ard la geam lumini de sărbătoare
Și în brazi noian de jucării.
Azi, i-am scris lui Moș Crăciun scrisoare:
„Moșule, e timpul ca să vii.

Te-așteptăm cu multă nerăbdare,
Renii tăi se mișcă prea încet.
Poate nici nu-i timp pentru scrisoare –
Dă-ne-un scurt mesaj pe internet“.

Moșul mi-a răspuns în mare grabă:
„romaniagabi@gmail.net:
Dragi copii din Țara lui Moș Creangă,
Am întârziat un pic, regret.

Dar nu disperați. De două zile
Sunt pornit spre plaiuri românești“.

Se subție calendaru-n file,
Ninge cu fulgi mari, ca în povești…


Categories

%d bloggers like this: