Sînziene

Archive for the ‘..authors’ Category

de Ion Minulescu

Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a bătut cu degete de ploaie…
Şi la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las să intre în odaie,
Că-mi aduce o cutie cu Capstan
Şi ţigări de foi din Rotterdam…

Am privit în jurul meu şi-n mine:
Soba rece,
Pipa rece,
Mâna rece,
Gura rece,

Doamne!… Cum puteam s-o las să plece?
Dacă pleacă, cine ştie când mai vine?
Dacă-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urmă oară-n geam?
“Donnez-vous la peine d’entrer, Madame…”

Şi femeia cu privirea fumurie
A intrat suspectă şi umilă
Ca o mincinoasă profeţie
De Sibilă…

A intrat…
Şi-odaia mea-ntr-o clipă
S-a încălzit ca un cuptor de pâine
Numai cu spirala unui fum de pipă
Şi cu sărutarea Toamnei, care mâine
O să moară… vai!…
Bolnavă de gripă…

de George Coșbuc

Ieri vedeam pe luncă flori …
Mândri fluturi zburători,
Și vedeam zburând albine.
Ieri era și cald și bine.


Azi e frig și nori și vânt,
Frunzele cad la pământ,
Florile stau supărate,
Veștejesc de brumă toate.


Ieri era frumos pe-afară
Ca-ntr-o caldă zi de vară.
Azi e toamnă pe pământ
Vreme rea și bate vant.

Poezii de toamnă – cele mai frumoase poezii de citit în această toamnă

Şi ia uite-o zău, ia uite-o zău
Se uită la mine rău, of
Şi ia uite-o zău, ia uite-o zău
Se uită la mine rău, of
Parcă n-am iubit-o eu
Parcă n-am iubit-o eu, măi
Şi se uită duşmăneşte
Ca să nu-i mai trag nădejde, măi măi

Neică dacă ţi sunt dragă
Împrumută-te la bancă
Neică dacă ţi sunt dragă
Împrumută-te la bancă
Şi ia-mi rochie de tafta
Şi pantofi de catifea, măi
Şi mă du prin mahala
Să mă vada maică-ta, of of

Şi de mă vede şi mă-ntreabă
A cui eşti tu fată dragă
Şi de mă vede şi mă-ntreabă
A cui eşti tu fată dragă
A lui cu mustaţa neagră
De s-a-mprumutat la bancă
Mi-a luat rochie de tafta
Şi pantofi de catifea, măi măi

Tags:

Maria Tănase

Şi-am zis verde sălcioară
Mărie şi Mărioară
Mărie şi Mărioară
Ia un par de mă omoară

Parul să fie de plop
Să nu mă omori de tot (măi)
Mărie şi Mărioară
Ia un par de mă omoară

Că de trei zile zac în boală
Şi nu-mi zice nimeni “scoală”
De trei zile zac în boală
Şi nu-mi zice nimeni “scoală”

Dar de-i zice dumneata
M-ar mai trage inima
Dar de-i zice dumneata
M-ar mai trage inima (măi)

Şi-am zis verde sălcioară
Mărie şi Mărioară
Ia un par de mă omoară
Ia un par de mă omoară

Parul să fie de plop
Să nu mă omori de tot (măi)
Mărie şi Mărioară
Ia un par de mă omoară

by Grigore Vieru

Cerul e țesut din stele,
Luncile – din floricele,
Numai dorul strămoșesc –
Din cuvântul românesc.

Din pământ izvorul iese,
Grâul – din semințe dese,
Numai dorul strămoșesc –
Din cuvântul românesc.

Razele ne vin din soare,
Iar miresmele – din floare,
Numai dorul strămoșesc –
Din cuvântul românesc.

Read the rest of this entry »

Stai

Posted on: August 5, 2022

de Ion Minulescu

lui Ion U. Soricu

M-am întâlnit cu Iarna la Predeal…
Era-mbrăcată ca și-acum un an,
Cu aceeași albă rochie de bal,
Păstrată vara sus, pe Caraiman…

Călătoream spre țara unde cresc
Smochine, portocale și lămâi…
Eram într-un compartiment de clasa I,
Cu geamul mat, pietrificat de ger,
Și canapeaua roșie de pluș,
Sub care fredona-n calorifer,
Sensibil ca o coardă sub arcuș,
Un vag susur de samovar rusesc…

Și-am coborât în gară, pe peron,
Să schimb cu Iarna câteva cuvinte…
Venea din Nord,
Venea din Rosmersholm ―
Din patria lui Ibsen și Björnson,
De-acolo unde,-n loc de soare
Și căldură,
Înfrigurații cer… Literatură…
Și m-a convins c-acolo-i mult mai bine
Decât în țara unde cresc smochine,
Curmale, portocale și lămâi,
Și din compartimentul meu de clasa I
M-am coborât ca un copil cuminte
Și m-am întors cu Iarna-n București…

O! Tu, sfătuitoarea mea de azi-nainte,
Ce mare ești,
Ce bună ești,
Ce caldă ești!…

de Păstorel Teodoreanu

Cum s-ar defini sarmaua?
Vis înaripat al verzei ce-l avu cît a durat
somnul lung metamorfozic în butoiul de murat…

Potpuriu de porc şi vaca, simfonia tocăturii,
imn de laudă mîncării, înălţat în cerul gurii.

O cochetă care-şi scaldă trupu-n sos şi în smîntînă
şi se înfăşoară-n varză ca în valuri de cadînă.

O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strînsă ligă
c-o bărdacă de vin roşu şi-un ceaun de mămăligă.

Oponentă din principiu şi un straşnic adversar
pentru tot ce e dietă sau regim alimentar.

Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată
ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.

Locatară principală, ţine-n spaţiu, tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.

O prozaică-nnăscută, cum s-o prinzi în prozodie,
că, de cînd e lumea, porcul n-a citit o poezie?!

Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iată-n cîteva cuvinte cum s-ar defini… sarmaua!

de Ana Blandiana

Într-o zi pe când lucram

În gradină, pe sub geam,

Îngrijind un trandafir,

Văd că intră-un musafir:

Era mic c-abia-l vedeai,

Dar cu mustăţi ditamai;

Încăpea printre uluci,

Dar avea blăniţa-n dungi;

Şi-ntr-un capăt, dintr-o dungă

Îi creştea o coadă lungă;

Era numai cât o floare,

Dar avea patru picioare;

Ochii-albaştri îi clipeau

Şi ştia să zică „miau”.

Ba să vezi şi să te bucuri –

Sărea-n aer după fluturi

Şi ştia chiar să se joace

Cu câteva ghemotoace.

Oare, ce-aţi fi făcut voi

Cu-acest musafir de soi?

Eu, oaspetele important,

L-am tratat cu lapte cald;

Ca să-l conving să rămână,

I-am dat şi-un pic de smântână;

Şi, pentru că era mic,

L-am botezat Arpagic.

Read the rest of this entry »

Categories

%d bloggers like this: