Archive for the ‘..authors’ Category
Odă sarmalei
Posted on: December 15, 2021
Cum s-ar defini sarmaua?
Vis înaripat al verzei ce-l avu cît a durat
somnul lung metamorfozic în butoiul de murat…Potpuriu de porc şi vaca, simfonia tocăturii,
imn de laudă mîncării, înălţat în cerul gurii.O cochetă care-şi scaldă trupu-n sos şi în smîntînă
şi se înfăşoară-n varză ca în valuri de cadînă.O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strînsă ligă
c-o bărdacă de vin roşu şi-un ceaun de mămăligă.Oponentă din principiu şi un straşnic adversar
pentru tot ce e dietă sau regim alimentar.Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată
ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.Locatară principală, ţine-n spaţiu, tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.O prozaică-nnăscută, cum s-o prinzi în prozodie,
că, de cînd e lumea, porcul n-a citit o poezie?!Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iată-n cîteva cuvinte cum s-ar defini… sarmaua!
Români de poveste: George Enescu
Posted on: August 19, 2021
- In: .muzică | .poveste | George Enescu
- Leave a Comment
Motanul ARPAGIC
Posted on: June 1, 2021
Read the rest of this entry »Într-o zi pe când lucram
În gradină, pe sub geam,
Îngrijind un trandafir,
Văd că intră-un musafir:
Era mic c-abia-l vedeai,
Dar cu mustăţi ditamai;
Încăpea printre uluci,
Dar avea blăniţa-n dungi;
Şi-ntr-un capăt, dintr-o dungă
Îi creştea o coadă lungă;
Era numai cât o floare,
Dar avea patru picioare;
Ochii-albaştri îi clipeau
Şi ştia să zică „miau”.
Ba să vezi şi să te bucuri –
Sărea-n aer după fluturi
Şi ştia chiar să se joace
Cu câteva ghemotoace.
Oare, ce-aţi fi făcut voi
Cu-acest musafir de soi?
Eu, oaspetele important,
L-am tratat cu lapte cald;
Ca să-l conving să rămână,
I-am dat şi-un pic de smântână;
Şi, pentru că era mic,
L-am botezat Arpagic.
Balada chiriașului grăbit
Posted on: October 15, 2020
Trec anii, trec lunile-n goană
Și-n zbor săptămânile trec.
Rămâi sănătoasă, cucoană,
Că-mi iau geamantanul și plec!Eu nu știu limanul spre care
Pornesc cu bagajul acum,
Ce demon mă pune-n mișcare,
Ce taină mă-ndeamnă la drum.Dar simt că m-apasă pereții, —
Eu sunt chiriaș trecător:
În scurtul popas al vieții
Vreau multe schimbări de decor.Am stat la mansardă o lună.
De-acolo, de sus, de la geam,
Și ziua și noaptea pe lună
Priveam ca la teatru, madam!
Când luna-mi venea la fereastră,
Orașul părea că mă cheamă
Să-i văd în lumină albastră
Fantastica lui panoramă…
Mai sus, într-o cameră mică,
Făceau împreună menaj
Un moș, un actor și-o pisică.
Iar dincolo, jos, la etaj —
O damă cu vizite multe
Și-alături de ea un burlac,
Un domn serios de la Culte
Cu cioc și cu ghete de lac.
De-acolo, pe-o vreme ploioasă,
Mi-am pus geamantanu-n tramvai
Și-abia am ajuns pân-acasă:
Pe Berzei, la conu Mihai.Țin minte și-acuma grădina,
Ferestrele unse cu var…
În față sta coana Irina
Și-n curte, un fost arhivar.
Vedeai răsărind laolaltă,
Un colț luminos de ietac,
Pridvorul cu iederă naltă
Și flori zâmbitoare-n cerdac…
Pe-atunci înflorea liliacul
Și noaptea cădea parfumată
Umplând de miresme cerdacul, —
Și-avea arhivarul o fată…
Stam ceasuri întregi sub umbrarul
De flori, așteptând neclintit
(C-avea obicei arhivarul
Să sforăie noaptea cumplit).
Târziu, când se da la o parte
Perdeaua, părea că visez…
Și iar am plecat mai departe,
De teamă să nu mă fixez.Străine priveliști fugare!
Voi nu știți că-n inimă port
O dulce mireasmă de floare,
Parfumul trecutului mort…Și-am stat la un unchi, pe Romană,
Țiu minte… dar unde n-am stat?
La domnul Manuc, o persoană
Cu nasul puțin coroiat;
La doamna Mary, pe Regală
(O, cum mă ruga să nu plec!
Mi-a scris chiar o carte poștală);
Pe strada Unirii la Șbeck;
Pe Grant, lângă birtul lui Sbierea;
Pe Witing, pe Tei la Confort, —
M-a dus pretutindeni puterea
Aceluiași tainic resort.
C-așa mi-e viața — o goană,
Și astfel durerile trec…Rămâi sănătoasă, cucoană,
Că-mi iau geamantanul și plec!
Micii proiectanti
Posted on: March 3, 2018
- In: .film | .scurt | Tatiana Apahidean
- Leave a Comment
Ce bine că eşti
Posted on: February 24, 2018
de Nichita Stănescu
Anotimpurile
Posted on: February 2, 2018
- In: .animaţie | .anotimpuri | .rime | .scurt | Anotimpurile | Tatiana Apahidean
- Leave a Comment
Şcoala
Posted on: September 15, 2017
- In: .grădiniţa | .şcoala | Marcela Peneș | Şcoala
- Leave a Comment
Şcoala este o cetate, în care urcă fiecare cât poate. Urcuşul începe într-o zi de toamnă cu frunze argintii, când o mulţime de copii, la porţile cetăţii se adună şi o aşteaptă pe Zâna cea Bună.
– Aveţi şase ani şi ceva? Dacă da, atunci puteţi intra. Dacă sunteţi mai mici şi purtaţi încă bărbiţă, mai aşteptaţi un an la grădiniţă. Ce, credeţi că la şcoală e chiar aşa, vine cine vrea? Dacă eşti mic, mai aşteaptă un pic.Şcoala nu e grea, începe cu litera A. Nu vă speriaţi, că nu se trage cu tunu’, dacă număraţi, începeţi de la unu. Vă plac poveştile? Sunt minunate; aici în cetate le vei cunoaşte pe toate. Şi, mai cu seamă, copii, veţi lega prietenii. Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, când de acasă plecaţi, să ziceţi cu fală: NOUĂ NE PLACE LA ŞCOALĂ!
Sînziene 