Sînziene

Archive for the ‘..authors’ Category

de George Topîrceanu

Trec anii, trec lunile-n goană
Și-n zbor săptămânile trec.
Rămâi sănătoasă, cucoană,
Că-mi iau geamantanul și plec!

Eu nu știu limanul spre care
Pornesc cu bagajul acum,
Ce demon mă pune-n mișcare,
Ce taină mă-ndeamnă la drum.

Dar simt că m-apasă pereții, —
Eu sunt chiriaș trecător:
În scurtul popas al vieții
Vreau multe schimbări de decor.

Am stat la mansardă o lună.
De-acolo, de sus, de la geam,
Și ziua și noaptea pe lună
Priveam ca la teatru, madam!
Când luna-mi venea la fereastră,
Orașul părea că mă cheamă
Să-i văd în lumină albastră
Fantastica lui panoramă…
Mai sus, într-o cameră mică,
Făceau împreună menaj
Un moș, un actor și-o pisică.
Iar dincolo, jos, la etaj —
O damă cu vizite multe
Și-alături de ea un burlac,
Un domn serios de la Culte
Cu cioc și cu ghete de lac.
De-acolo, pe-o vreme ploioasă,
Mi-am pus geamantanu-n tramvai
Și-abia am ajuns pân-acasă:
Pe Berzei, la conu Mihai.

Țin minte și-acuma grădina,
Ferestrele unse cu var…
În față sta coana Irina
Și-n curte, un fost arhivar.
Vedeai răsărind laolaltă,
Un colț luminos de ietac,
Pridvorul cu iederă naltă
Și flori zâmbitoare-n cerdac…
Pe-atunci înflorea liliacul
Și noaptea cădea parfumată
Umplând de miresme cerdacul, —
Și-avea arhivarul o fată…
Stam ceasuri întregi sub umbrarul
De flori, așteptând neclintit
(C-avea obicei arhivarul
Să sforăie noaptea cumplit).
Târziu, când se da la o parte
Perdeaua, părea că visez…
Și iar am plecat mai departe,
De teamă să nu mă fixez.

Străine priveliști fugare!
Voi nu știți că-n inimă port
O dulce mireasmă de floare,
Parfumul trecutului mort…

Și-am stat la un unchi, pe Romană,
Țiu minte… dar unde n-am stat?
La domnul Manuc, o persoană
Cu nasul puțin coroiat;
La doamna Mary, pe Regală
(O, cum mă ruga să nu plec!
Mi-a scris chiar o carte poștală);
Pe strada Unirii la Șbeck;
Pe Grant, lângă birtul lui Sbierea;
Pe Witing, pe Tei la Confort, —
M-a dus pretutindeni puterea
Aceluiași tainic resort.
C-așa mi-e viața — o goană,
Și astfel durerile trec…

Rămâi sănătoasă, cucoană,
Că-mi iau geamantanul și plec!

de Nichita Stănescu

Read the rest of this entry »

de Marcela Peneş

Şcoala este o cetate, în care urcă fiecare cât poate. Urcuşul începe într-o zi de toamnă cu frunze argintii, când o mulţime de copii, la porţile cetăţii se adună şi o aşteaptă pe Zâna cea Bună.
– Aveţi şase ani şi ceva? Dacă da, atunci puteţi intra. Dacă sunteţi mai mici şi purtaţi încă bărbiţă, mai aşteptaţi un an la grădiniţă. Ce, credeţi că la şcoală e chiar aşa, vine cine vrea? Dacă eşti mic, mai aşteaptă un pic.

Şcoala nu e grea, începe cu litera A. Nu vă speriaţi, că nu se trage cu tunu’, dacă număraţi, începeţi de la unu. Vă plac poveştile? Sunt minunate; aici în cetate le vei cunoaşte pe toate. Şi, mai cu seamă, copii, veţi lega prietenii. Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, când de acasă plecaţi, să ziceţi cu fală: NOUĂ NE PLACE LA ŞCOALĂ!


Categories

<span>%d</span> bloggers like this: