Archive for the ‘Otilia Cazimir’ Category
Unde-s ochelarii?
Posted on: October 21, 2022
Bunicuţa-i supărată,
Că de-un ceas întreg tot cată:
Cată-ncolo, cată-ncoace,
Ochelarii nu-s şi pace!I-a cătat pe sub saltele,
Şi-n papuci, şi-n ciuboţele,
Pe sub perne, pe sub oale,
Pân’ n-a mai putut de şale!A mai stat, a mai oftat,
Iar s-a pus pe căutat!
Stă şi-aprinde-o lumânare:
Unde să-i mai cate, oare?Nu-s în raft, nu-s în cutie,
Poate-or fi-n bucătărie…Răscoleşte pe subt scară
Şi pe poliţă-n cămară,
În cuptor, pe soba sus,
Ochelarii nu-s şi nu-s!Să nu fie cu bănat,
Cine, oare, i-a furat?Când să-i cate şi prin tindă,
Dă cu ochii de oglindă,
Şi ce vede, ce nu vede,
Parcă nici nu-i vine a crede:Ochelarii, poznă mare!
Îi stăteau pe nas călare…Îi cătase-n cui, sub pat,
Dar pe nas nu i-a cătat.
Şi de nu-i vedea-n oglindă,
I-ar căta şi-acum prin tindă!
Uite, vine Mos Craciun
Posted on: December 26, 2021
- In: .Crăciun | .poezie | .ro | Otilia Cazimir | Uite vine Mos Craciun | _iarna
- Leave a Comment
Prin nameti, in fapt de seara,
A plecat catre oras
Mos Craciun c-un iepuras
Înhamat la sanioara.Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creste…
Cu urechile ciulite
Iepurasul se grabeste.Uite-o casa colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Mosul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poarta bate:– Buna seara, buna seara!
Iaca, vin cu sanioara
Si cu daruri proaspete.
Bucurosi de oaspete?– Bucurosi, bucurosi,
Striga glasuri de copii.
Mosule, de unde vii?
– Iaca, vin din mosi-stramosi,
Încarcat cu jucarii!… Noapte rece si albastra.
Ies copiii la fereastra,
Sa se uite cum coboara,
Prin troianul urias,
Mos Craciun c-un iepuras
Înhamat la sanioara…
Ariciul
Posted on: April 10, 2015
- In: .arici | .poezie | .video | Ariciul | Otilia Cazimir
- Leave a Comment
Trei răţuşte
Posted on: March 3, 2014
- In: .poezie | .raţa | Otilia Cazimir | Trei răţuşte
- Leave a Comment
Trei răţuşte joacă-n iarbă:
– Baba-oarbă! Baba-oarbă!
Zice raţa cea bătrână:
– Staţi colea, mai la-ndemână,
Că vicleana stă la pândă,
Stă la pândă,
Că-i flămândă!
Cele mărişoare
Stau cuminţi la soare,
Însă cealaltă
O zbugheşte-n baltă,
Iar în păpuriş,
Pândind pe furiş,
Doi vulpoi stăteau la sfat…
Nu mai spun ce s-a-ntâmplat!
Gospodina
Posted on: January 25, 2014
- In: .furnica | .poezie | .ro | Gospodina | Otilia Cazimir
- Leave a Comment
O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate.
– Încotro fugi, surioară?
– Ia, mă duc şi eu la moară!
Şi-s grăbită, şi-s grăbită,
Că mi-i casa negrijită,
Şi mi-s rufele la soare,
Şi copiii cer mâncare…
Nu, la noi în muşuroi
Nu e timp pentru zăbavă:
Că de n-am fi de ispravă,
Ar fi vai şi-amar de noi!
Gospodina
Posted on: September 5, 2013
- In: .poezie | .ro | Gospodina | Otilia Cazimir
- Leave a Comment
Greu e când eşti gospodină!
Uite, eu, cât sunt de mică,
Iute-s ca o rândunică,
Harnică-s ca o albină.
Cum mă scol, cobor în grabă
Colivia din perete,
Să dau boabe la sticlete,
Că-i un cântăreţ de treabă.
Vreme multă nu-mi rămâne;
Pisicuţa, de cu noapte,
Miaună şi-mi cere lapte –
Iar Grivei îmi cere pâine.
Învăţ lecţiile toate
La citit, la socoteală –
Că doar n-o să plec la şcoală
Fără lecţii învăţate!
Cu păpuşa-i alt bucluc!
Din şindrilă şi din beţe,
Trebuie să-i fac pătuc
După sobă să nu-ngheţe.
Uf, ce mare-i bucuria
Când sunt gata toate-n pripă!
Nu stau locului o clipă…
Tare-i grea gospodăria!
Poveşti de primăvară
Posted on: March 9, 2009
FLOARE LA URECHE
Proaspătă şi sperioasă,
Rază nouă-mi intră-n casă.
Întârzie cu mirare
Peste prag, peste covoare,
Se ridică la fereastră
Ca să vadă ce-i în glastră,
Poleind cu aur dulce
Un mănunchi de busuioc
(Poate-şi caută un loc
Să se culce?)
Şi rămâne aninată,
Nebunatică şi vie,
De-o garoafă de hârtie
Ruptă şi decolorată.
Şi deodată, floarea veche
Râde, roşie ca para,
Că şi-a pus-o la ureche
Primăvara…
PRIMĂVARĂ ÎN GLUMĂ
Ger târziu de primăvară,
Ger uitat de iarna sură
Prin zăvoiul zgribulit,
Cu omătul netopit.
Pe sub tufe de răsură,
A adus cu el aseară
Vânt din munte,
Ploi mărunte,
Grindină cât un grăunte
Şi trei fagi, aşa-ntr-o doară.
A trecut pe ulicioară
Şi s-a dus
Pe deal în sus,
Şi pe geamuri mi-a lăsat
Fir de ferigă presat,
Flori de zahăr, stele reci
Şi căsuţe de culbeci.
Şi-n lumina dimineţii,
Geamurile mele par
File dintr-un vechi ierbar,
Unde-ar fi presat băieţii
Ierburi nalte şi-nfoiate,
Albe flori înfrigurate,
Adormite-n fund de lacuri
Din răscrucea altor veacuri.
SE TOPEŞTE BRUMA-N SOARE
Se topeşte bruma-n soare…
Prin grădini,
Pe lilieci,
Stau ciorchini
De muguri plini,
Crisalide verzi din care
Scoate-n vânt corniţe reci
Frunza verii viitoare…
DIN SĂMÂNŢĂ DE ARŢAR
Din sămânţă de arţar
(Ştii c-avea drept aripioare
Solzi subţiri de chihlimbar?)
Printre bulgări se arată
Pui de copăcel sălbatic,
Frunză crudă şi crestată,
Parcă-ntinde un buratic,
Ca să vadă dacă-i cald,
O lăbuţă răsfirată
De smarald…
E PRIMĂVARĂ IAR…
Azi am văzut întâia rândunică:
O slovă ascuţită, subţirică,
Cu care mâna nu ştiu cui
Însamnă pe albastrul cerului
Că iar e primăvară.
(A câta oară?)
De-un băieţel sălbatec şi hoinar
Ce se juca pe sub fereastra mea
Călare pe căluţu-i de nuia.
Era copil străin, al nimănui,
Cu ghete rupte, cu hăinuţă veche,
Dar îşi punea căciula pe-o ureche,
Plesnea din bici şi fluiera haihui,
De parcă drumul tot era al lui.
Într-un târziu, –
Pe-o zi din altă primăvară,
Când vântul dulce clătina copaci
Cu frunză rară, –
Am întâlnit o-ngropăciune de săraci:
Trecea copilul, legănat, într-un sicriu,
Ţinea cruciş pe piept mânuţe mici,
Nu mai avea căluţ, nu mai plesnea din bici…
Deasupra-i, cerul cald şi străveziu
În îmbia-n zadar cu rândunici.
Şi-acum, când toţi ai lui l-or fi uitat,
Când pe mormântul mic s-o fi uscat
Şi cel din urmă fie de tămâioară, –
Eu l-am văzut trecând în primăvară
Călare pe căluţu-i de nuia,
Şi i-am trimis, de la fereastra mea,
Acelaşi zâmbet – ca odinioară.
BĂBUŢA
E primăvară?
Pe uşa strâmbă a căsuţei afumate,
O babă a ieşit pe-afară
Cu şalul vechi în spate.
Când s-a topit omătul din ogradă?
E-un firişor de iarbă pe cărare,
Ori i se pare?
De n-ar durea-o trupul cum o doare,
S-ar apleca să-l vadă…
Întinde mâna sarbădă şi rece,
Să prindă-n ea bănuţii calzi de soare,
Pomana primăverii care trece.
Şi râde-n tihnă… şi-a adus aminte
De-un nepoţel cuminte.
Şi pentru că i-e cald la mâini
Cum nu i-a fost de-atâtea săptămâni,
Zburătăceşte-n treacăt o găină.
Aruncă o privire spre fereşti
Şi, mărunţică, trece drumul la vecină,
Ca să mai afle veşti…
Baba Dochia
Posted on: February 27, 2009
- In: .Babele | .Mărţişor | .poezie | .ro | BABA DOCHIA | Otilia Cazimir | _ primăvara
- Leave a Comment
Toată noaptea au lătrat
Câinii de la jitărie,
De gândeai că-i lupu-n sat.
Ce să fie?
Ce să fie?…
Ia, o babă cu cojoc
A mas noaptea, fără foc,
În desiş uscat de soc!
Acum vine pe-ndelete –
Că i-e drumul fără grabă –
Şi drept singură podoabă
Are-n plete
Un scaiete.
Şi de dus, dintr-un ponor,
Poartă fetelor solie,
Că le-aduce mărţişor
Un bănuţ de păpădie!
Supa de zarzavat
Posted on: January 28, 2009
- In: .audio | .poezie | .ro | .versuri | Otilia Cazimir | Supa de zarzavat | Tudor Gheorghe
- Leave a Comment
Versuri: Otilia Cazimir
Muzica:Tudor Gheorghe
Audio: triluliu
S-a dus gospodina să ia zarzavat
Şi vine acasă cu coşul încărcat:
Cu morcovi, cu varză, cartofi,
Pătrunjel, cu sfeclă, cu ceapă,
Că toate-s la fel!
Şi toate încep să se certe pe masă:
”Ba eu sunt mai dulce”, „ ba eu mai frumoasă”,
Dar morcovi, sau varză, cartofi,
Pătrunjel, ori sfeclă, ori ceapă,
Nu-s toate la fel?
Le ia gospodina pe rând să le spele,
Pe urmă le taie bucăţi, bucăţele,
Şi morcovi, şi varză, cartofi,
Pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă,
Pe toate la fel!
Pe oala în clocot, capacul tresaltă
Şi fierb sărăcuţele, fierb laolaltă.
Şi morcovi, şi varză, cartofi,
Pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă,
Fierb toate la fel!
Acuma tac toate, ce vreţi să mai spună?
Că supa e gata şi-i straşnic de bună!
Şi morcovi, şi varză, cartofi,
Pătrunjel, şi sfeclă, şi ceapă,
Că toate-s la fel!
Scrisoare
Posted on: December 26, 2008
- In: .Crăciun | .poezie | .ro | Otilia Cazimir | Scrisoare | _iarna
- Leave a Comment
Mos Craciune, toti imi spun
Ca esti darnic si esti bun.
Eu iti scriu de mai-nainte
Ca-s un baietel cuminte,
Si-ti mai scriu, asa, sa stii,
Ca eu nu-ti cer jucarii,
Cum ti-ar cere alti copii –
Însa nu m-as supara
Daca tot mi-ai da ceva!
Daca vrei, da-mi o placuta,
Ca mi-am spart-o pe cea veche,
Ada, pentru pisicuta,
Motocel ros la ureche.
Lui bunicu – o lulea –
C-a pierdut-o, saracutu’…
Poate-aduci vreun os lui Cutu?
Poate ai vreo acadea?
Lui Danut cel mititel,
Care plange-n copaita,
Sa-i aduci un covrigel…
Noapte buna! Niculita.
Sînziene 