Amintiri din copilărie

Archive for the ‘Amintiri din copilărie’ Category

FILME ROMÂNEŞTI PENTRU COPII

Posted by: sinziene on: December 19, 2009

In: .film | .ro | Amintiri din copilărie | Cireşarii | Dumbrava minunată | Fram ursul polar | Gopo | Mama | Maria Mirabela | Păcală | Toate pînzele sus | Veronica | Veronica se întoarce
2 Comments

Încercăm să ne amintim cele mai frumoase filme româneşti pentru copii, vreţi să ne ajutaţi?

Am început o listă in ordine alfabetică de … amintiri din copilărie.
Vă rugam să votaţi sau să adăugaţi filmul favorit.

Mulţumim foarte frumos!

CINEMA ROMÂNESC | Filme România | Filme romanesti online

Tags: Amintiri din copilarie, CINEMA ROMÂNESC, Cireşarii, Dumbrava minunată, FILME ROMÂNEŞTI PENTRU COPII, Filme România, Filmele copilăriei noastre, Fram ursul polar, Gopo, Harap Alb, mama, Maria Mirabela, Păcală, Toate pînzele sus, Veronica, Veronica se întoarce

Odată, vara, pe-aproape de Moşi, mă furişez din casă şi mă duc, ziua miaza-mare, la moş Vasile, fratele tatei cel mai mare, să fur nişte cireşe; căci numai la dânsul şi încă la vro două locuri din sat era câte-un cireş văratic, care se cocea-pălea de Duminica Mare. Şi mă chitesc eu în mine, cum s-o dau, ca să nu mă prindă. Intru mai întâi în casa omului şi mă fac a cere pe Ioan, să ne ducem la scăldat.

– Nu-i acasă Ion, zise mătuşa Mărioara; s-a dus cu moşu-tău Vasile sub cetate, la o chiuă din Codreni, s-aducă nişte sumani.

Căci trebuie să vă spun că la Humuleşti torc şi fetele şi băieţii, şi femeile şi bărbaţii; şi se fac multe giguri de sumani, şi lăi, şi de noaten, care se vând şi pănură, şi cusute; şi acolo, pe loc, la negustori armeni, veniţi înadins din alte târguri: Focşani, Bacău, Roman, Târgu-Frumos, şi de pe aiurea, precum şi pe la iarmaroace în toate părţile. Cu asta se hrănesc mai mult humuleştenii, răzeşi fără pământuri, şi cu negustoria din picioare: vite, cai, porci, oi, brânză, lână, oloi, sare şi făină de păpuşoi; sumane mari, genunchere şi sărdace; iţari, bernevici, cămeşoaie, lăicere şi scorţuri înflorite; ştergare din borangic alese, şi alte lucruri, ce le duceau lunea în târg de vânzare, sau joia pe la mănăstirile de maice, cărora le vine cam peste mână târgul.

– Apoi dar, mai rămâi sănătoasă, mătuşă Mărioară! vorba de dinioarea; şi-mi pare rău că nu-i vărul Ion acasă, că tare‑aş fi avut plăcere să ne scăldăm împreună…

Dar în gândul meu: Ştii c-am nimerit-o? bine că nu-s acasă; şi, de n-ar veni degrabă, şi mai bine-ar fi!….

Şi, scurt şi cuprinzător, sărut mâna mătuşei, luându-mi ziua bună, ca un băiat de treabă, ies din casă cu chip că mă duc la scăldat, mă şupuresc pe unde pot şi, când colo, mă trezesc în cireşul femeii şi încep a cărăbăni la cireşe în sân, crude, coapte, cum se găseau. Şi cum eram îngrijit şi mă sileam să fac ce-oi face mai degrabă, iaca mătuşa Mărioara, c-o jordie în mână, la tulpina cireşului.

– Dar bine, ghiavole, aici ţi-i scăldatul? zise ea, cu ochii holbaţi la mine; coboară-te jos, tâlharule, că te-oi învăţa eu!

Dar cum să te cobori, căci jos era prăpădenie! Dacă vede ea şi vede că nu mă dau, zvârr! de vro două-trei ori cu bulgări în mine, dar nu mă chiteşte.
Apoi începe a se aburca pe cireş în sus, zicând: Stai, măi porcane, că te căptuşeşte ea, Mărioara, acuş!

Atunci eu mă dau iute pe-o creangă, mai spre poale, şi odată fac zup! în nişte cânepă, care se întindea de la cireş înainte şi era crudă şi până la brâu de naltă. Şi nebuna de mătuşa Mărioara, după mine, şi eu fuga iepureşte prin cânepă, şi ea pe urma mea, până la gardul din fundul grădinii, pe care neavând vreme să-l sar, o cotigeam înapoi, iar prin cânepă, fugind tot iepureşte, şi ea după mine până-n dreptul ocolului pe unde-mi era iar greu de sărit; pe de lături iar gard, şi hârsita de mătuşă nu mă slăbea din fugă nici în ruptul capului! Cât pe ce să pună mâna pe mine! Şi eu fuga, şi ea fuga, şi eu fuga, şi ea fuga, până ce dăm cânepa toată palancă la pământ; căci, să nu spun minciuni, erau vro zece- douăsprezece prăjini de cânepă, frumoasă şi deasă cum îi peria, de care nu s-a ales nimica. Şi după ce facem noi trebuşoara asta, mătuşa, nu ştiu cum, se încâlceşte prin cânepă, ori se împiedică de ceva, şi cade jos. Eu, atunci, iute mă răsucesc într-un picior, fac vro două sărituri mai potrivite, mă azvârl peste gard, de parcă nici nu l-am atins, şi-mi pierd urma, ducându-mă acasă şi fiind foarte cuminte în ziua aceea…

Dar mai în deseară, iaca şi moş Vasile, cu vornicul şi paznicul, strigă pe tata la poartă, îi spun pricina şi-l cheamă să fie de faţă când s-a ispăşi cânepa şi cireşele… căci, drept vorbind, şi moş Vasile era un cărpănos ş-un pui de zgârie-brânză, ca şi mătuşa Mărioara.

Vorba ceea: A tunat şi i-a adunat…

Însă degeaba mai clămpănesc eu din gură: cine ce are cu munca omului? Stricăciunea se făcuse, şi vinovatul trebuia să plătească.

Vorba ceea: Nu plăteşte bogatul, ci vinovatul…

Aşa şi tata: a dat gloabă pentru mine, şi pace bună!

Şi după ce-a venit el ruşinat de la ispaşă, mi-a tras o chelfăneală ca aceea, zicând:
– Na! satură-te de cireşe! De-amu să ştii că ţi-ai mâncat liftiria de la mine, spânzuratule! Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu pe urma ta?

Şi iaca aşa cu cireşele; s-a împlinit vorba mamei, sărmana, iute şi degrabă: -Că Dumnezeu n-ajută celui care umblă cu furtişaga. Însă ce ţi-i bună pocăinţa după moarte? D-apoi ruşinea mea, unde o pui? Mai pasă de dă ochi cu mătuşa Mărioara, cu moş Vasile, cu vărul Ion şi chiar cu băieţii şi fetele din sat; mai ales duminica la biserică, la horă, unde-i frumos de privit, şi pe la scăldat, în Cierul Cucului, unde era băteliştea flăcăilor şi a fetelor, doriţi unii de alţii, toată săptămâna, de pe la lucru!
Mă rog, mi se dusese buhul despre pozna ce făcusem, de n‑aveai chip să scoţi obrazul în lume de ruşine; şi mai ales acum, când se ridicaseră câteva fete frumuşele în sat la noi şi începuse a mă scormoli şi pe mine la inimă.

Vorba ceea:
– Măi Ioane, dragi ţi-s fetele?
– Dragi!
– Dar tu lor?
– Şi ele mie!…

Tags: Amintiri din copilarie, Ion Creangă, La cireşe

Pupăza din tei

Posted by: sinziene on: March 15, 2008

In: .audio | .film | .ro | .video | Amintiri din copilărie | Ion Creangă | Pupăza din tei
Leave a Comment

de Ion Creangă

Pu, pu, pu, strici mereu,
Somnul meu, pupăză din tei.
Las’ că mi te prind moţato
Şi te-oi intreba ce vrei,
Când ţi-oi smulge coada toată
Si te-oi vinde pe cinci lei.
Pu, pu, pu, pu, pu, pu, chiar acu,
O să-ţi viu de hac!
Şi-ajungând la tei căciula
Peste cuib capcan-o fac.
Şi-apoi, scotocind cu mâna,
Prind de gât puiul de drac.

Ha, ha, ha, vezi aşa,
Mi te-am prins, că de mult ţi-o coc!
Şi la târg ajuns cu dânsa,
Printre lume îmi fac loc,
Strigând cât mă ţine gura,
Să se-audă-n iarmaroc:

Negustor, pupăzi vând,
Marfa mea-i blânda ca un miel.
Dar un moş cu barbă deasă,
De unde-o fi fost de fel,
Îmi croi câteva beţe,
Luând pupăza cu el.

Ajutor, hai săriţi!
Hoţii, măi, pradă-un negustor.
Moşul însă, rupând sfoara,
Zvârle pupăza spre nor,
Şi dihania, voioasă,
O porni spre sat în zbor.

Astăzi iar, pu, pu, pu, ca un drac,
Sus în tei la noi!
Poţi să cânti la noi, spurcat-o
Până-n veacul de apoi!
Nu mai fac negustorie
Cu moţate de-alde voi.

Prescolar.ro

Fragment din filmul Amintiri din Copilarie. Magistrala secventa cu iarmarocul.

Tags: Amintiri din copilarie, pupăza, tei

Sînziene

Archive for the ‘Amintiri din copilărie’ Category

FILME ROMÂNEŞTI PENTRU COPII

Cu uratul