Sînziene

Archive for the ‘.themes’ Category

de Ion Minulescu

Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a bătut cu degete de ploaie…
Şi la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las să intre în odaie,
Că-mi aduce o cutie cu Capstan
Şi ţigări de foi din Rotterdam…

Am privit în jurul meu şi-n mine:
Soba rece,
Pipa rece,
Mâna rece,
Gura rece,

Doamne!… Cum puteam s-o las să plece?
Dacă pleacă, cine ştie când mai vine?
Dacă-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urmă oară-n geam?
“Donnez-vous la peine d’entrer, Madame…”

Şi femeia cu privirea fumurie
A intrat suspectă şi umilă
Ca o mincinoasă profeţie
De Sibilă…

A intrat…
Şi-odaia mea-ntr-o clipă
S-a încălzit ca un cuptor de pâine
Numai cu spirala unui fum de pipă
Şi cu sărutarea Toamnei, care mâine
O să moară… vai!…
Bolnavă de gripă…

de George Coșbuc

Ieri vedeam pe luncă flori …
Mândri fluturi zburători,
Și vedeam zburând albine.
Ieri era și cald și bine.


Azi e frig și nori și vânt,
Frunzele cad la pământ,
Florile stau supărate,
Veștejesc de brumă toate.


Ieri era frumos pe-afară
Ca-ntr-o caldă zi de vară.
Azi e toamnă pe pământ
Vreme rea și bate vant.

Poezii de toamnă – cele mai frumoase poezii de citit în această toamnă

de Ion Minulescu

lui Ion U. Soricu

M-am întâlnit cu Iarna la Predeal…
Era-mbrăcată ca și-acum un an,
Cu aceeași albă rochie de bal,
Păstrată vara sus, pe Caraiman…

Călătoream spre țara unde cresc
Smochine, portocale și lămâi…
Eram într-un compartiment de clasa I,
Cu geamul mat, pietrificat de ger,
Și canapeaua roșie de pluș,
Sub care fredona-n calorifer,
Sensibil ca o coardă sub arcuș,
Un vag susur de samovar rusesc…

Și-am coborât în gară, pe peron,
Să schimb cu Iarna câteva cuvinte…
Venea din Nord,
Venea din Rosmersholm ―
Din patria lui Ibsen și Björnson,
De-acolo unde,-n loc de soare
Și căldură,
Înfrigurații cer… Literatură…
Și m-a convins c-acolo-i mult mai bine
Decât în țara unde cresc smochine,
Curmale, portocale și lămâi,
Și din compartimentul meu de clasa I
M-am coborât ca un copil cuminte
Și m-am întors cu Iarna-n București…

O! Tu, sfătuitoarea mea de azi-nainte,
Ce mare ești,
Ce bună ești,
Ce caldă ești!…

de Ana Blandiana

Într-o zi pe când lucram

În gradină, pe sub geam,

Îngrijind un trandafir,

Văd că intră-un musafir:

Era mic c-abia-l vedeai,

Dar cu mustăţi ditamai;

Încăpea printre uluci,

Dar avea blăniţa-n dungi;

Şi-ntr-un capăt, dintr-o dungă

Îi creştea o coadă lungă;

Era numai cât o floare,

Dar avea patru picioare;

Ochii-albaştri îi clipeau

Şi ştia să zică „miau”.

Ba să vezi şi să te bucuri –

Sărea-n aer după fluturi

Şi ştia chiar să se joace

Cu câteva ghemotoace.

Oare, ce-aţi fi făcut voi

Cu-acest musafir de soi?

Eu, oaspetele important,

L-am tratat cu lapte cald;

Ca să-l conving să rămână,

I-am dat şi-un pic de smântână;

Şi, pentru că era mic,

L-am botezat Arpagic.

Read the rest of this entry »

Admirabilă inițiativă, frumoase ilustrații, felicitări și mulțumiri echipei ZMEIȘORII!

Descoperă România alături de Zmeișori de la A la … Z.


Categories

%d bloggers like this: