Sînziene

Archive for the ‘P’ Category

de Virgil Carianopol

Multe luni are vezi bine
Anul pentru orişicine,
Luni de viaţă şi de har
Cum sunt scrise-n calendar.

Trei sunt luni de primăvară
La rând, lunile de vară,
Trei la fel sunt şi la toamnă,
Ultimele trei, e iarnă.

Primăvara-i o grădină,
Pajiştile înverzesc,
Zumzăie prin aer gâze,
Mugurii pe crengi pocnesc.

Vara pârgul dă în rod.
Aur în grădini, livezi
Pentru toamna strângătoare
Roade cât nu poţi să crezi.

Se coboară apoi şi iarna
În troiene călătoare,
Aşternând peste ogoare
Lungi cearşafuri de ninsoare.

de Ion Minulescu

Toamnă, noapte, plouă!…
Trei drumeți sosesc
Uzi ca trei cadavre scoase dintr-un lac.
Trei drumeți în fața porții se opresc
Și-apoi bat…
De-a lungul gangului răsună
Un cuvânt
Și-n urmă, altul:
Noapte bună!
Și pe urmă tac.

Nu răspunde nimeni…

Trei drumeți așteaptă
Muți ca trei schelete ce-și cată mormântul.
Ploaia cade deasă, repede și dreaptă,
Deasă ca nisipul,
Repede ca vântul,
Dreaptă ca săgeata…

Și drumeții-așteaptă,
Și se face ziuă…

Trei drumeți pornesc
Albi ca beduinii vastelor Sahare,
Trei drumeți Castelul morții ocolesc,
Și tăcuți,
Prin țara celor ce-i privesc,
Trec ca neființa nopților polare
Și se pierd în zare
Ca trei iahturi albe, mute, călătoare!…
 ― Cine-au fost drumeții?
Cine i-a trimis
Să ne bată-n poartă și să ne deștepte,
Să re’nvie glasul umedelor trepte
Și să ne-ntrerupă ne’ntreruptul vis?…
Cine-a fost nebunul care i-a trimis?
Nu răspunde nimeni!…
Straniile umbre s-au pierdut în zare…
Toamnă, ziuă, soare!…

de Elena Farago

– I-auzi, draga mea păpuşă,
Zgârâie mâţa la uşă!
Dar eu nu-i deschid deloc,
Că sunt supărată foc.
A furat iar, ca o hoaţă,
Un întreg picior de raţă,
Şi-apoi, după ce i-a ros
Toată carnea, pân-la os,
A dus osul, binişor,
În coteţul lui Azor.

Ca pe el să-l bănuim
Şi să nu îl mai iubim
Şi acum n-o bat, n-o cert,
Dar nu vreau deloc s-o iert.

Deşi încă o iubesc,
Trebuie s-o pedepsesc.
C-a fost rea şi duşmănoasă,
Şi n-o las să intre-n casă.

O zi minunată în care am descoperit Poveștile Cristinei!

Read the rest of this entry »

TEATRU RADIOFONIC – Năzdrăvăniile lui Păcală cu Sebastian Papaiani

Năzdrăvăniile lui Păcală de Traian Chelariu

Adaptarea radiofonică și regia artistică: Leonard Popovici

În distribuție: Sebastian Papaiani, Tudorel Filimon, Radu Panamarenco, Boris Petroff, Zoe Muscan, Anca Pandrea, Adriana Trandafir, Florin Tănase, Mihai Bisericanu, Gheorghe Dănilă, Petre Lupu, Sorin Gheorghiu, Olimpia Niculescu, Violeta Berbiuc, Nicolae Crișu, Gheorghe Pufulete.

Regia de studio: Violeta Berbiuc şi Mihai Barta. Regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Vasile Manta. Înregistrare din anul 1993.

de Nicolae Labiş

Păcălici și Tândăleț (1963)

Maine-avem lucrare scrisa,
Toti am invatat cu spor,
Tandalet, in loc sa-nvete,
A facut fituici, de zor.

Le-a-mpartit in doua teancuri:
Unul lat, altul inalt.
Unu-i pentru matematici,
La istorie-i celalalt.

Pacalici i-a zis-o-n fata:
Tandalet, ai s-o patesti!
S-o patesc? N-avea tu grija!
Poate vrei sa ma parasti?…

Pacalici n-a spus nimica,
insa seara, tupilis,
Catre casa lui Tandala
L-a trimis pe Chitibus.

Chitibus mergea pe uliti,
Ce e drept, cam tremurand,
Cu mustatile pleostite,
Cu codita atarnand…

Iar la Tandalet in poarta
S-a oprit fara sa vrea,
Caci pisica cea vargata
Ca un tigru miorlaia.

Dar curajul lui de soarec
si-a luat in dinti si-ascuns,
Strecurandu-se sub usa,
La fituici, iata-l ajuns!

Ce-a facut acolo, nu stiu,
Caci la nimeni nu a spus,
insa stiu ca-ajuns acasa,
Era strasnic de dispus!

S-a jucat de-a baba-oarba
Cu copiii maruntei,
Pe codita sarea coarda,
Sport iubit de soricei.

La lucrarea scrisa-n clasa,
Sta pe soba, multumit…
Chicotind atat de tare,
Ca mai toti l-au auzit!

in cea mai din urma banca
Tandalet tot copia
si,din cand in cand,de truda,
Limba printre dinti scotea.

Cand s-au adunat in urma
Ale copiilor lucrari,
Tandalet avea pe foaie
La istorie-adunari…

Iar apoi, la matematici,
Fara grija si decis,
Despre luptele cu turcii
Tandalet pe foaie-a scris!

de Nicolae Labiş

Pacalici si Tandalet (1963)

Pana noua-n palarie
si hainuta de postav,
Pacalici pe drum paseste
fudulindu-se grozav.

Dara din ghiozdan ce-atarna
ca un firicel de plus?
Ati ghicit? Codita-si scoase
sa ia aer, Chitibus.

Iata scoala, dar ce zarva
e acolo-ntre baieti?
Tii, feciorul lui Tandala,
batausul Tandalet.

A trantit doua fetite,
pe-un copil l-a injurat,
si razand acum se plimba
ca un pasa de-ngamfat.

Pacalici spre el paseste:
-Tandalet, acu’, cat vad,
cereti de la toti iertare,
cs altminteri e prapad!

– Ce spui tu, ma gagalice?
Fugi c-acu te burdusesc!
– Nu-ti ceri, Tandalet, iertare?
Bine… Atunci eu te vrajesc.

Uite-un duh o sa te muste
de piciorul nespalat…
(Chitibus, pe nesimtite,
intr-o clipa l-a muscat).

…iar din spate o sa-ti cada
si ghiozdanul tau pe jos.
( Chitibus, pe nesimtite,
curelusa a si ros.)

Toti copiii rad cu pofta,
l-au vazut pe soricel,
dar lui Tandalet i-i frica,
nestiind ce e cu el.

si-a cerut apoi iertare,
A ramas mofluz, tacut,
si in saptamana asta
n-a-njurat, nu s-a batut.

(1963)


Categories

%d bloggers like this: