Sînziene

Author Archive

de Marcela Peneş

Şcoala este o cetate, în care urcă fiecare cât poate. Urcuşul începe într-o zi de toamnă cu frunze argintii, când o mulţime de copii, la porţile cetăţii se adună şi o aşteaptă pe Zâna cea Bună.
– Aveţi şase ani şi ceva? Dacă da, atunci puteţi intra. Dacă sunteţi mai mici şi purtaţi încă bărbiţă, mai aşteptaţi un an la grădiniţă. Ce, credeţi că la şcoală e chiar aşa, vine cine vrea? Dacă eşti mic, mai aşteaptă un pic.

Şcoala nu e grea, începe cu litera A. Nu vă speriaţi, că nu se trage cu tunu’, dacă număraţi, începeţi de la unu. Vă plac poveştile? Sunt minunate; aici în cetate le vei cunoaşte pe toate. Şi, mai cu seamă, copii, veţi lega prietenii. Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, când de acasă plecaţi, să ziceţi cu fală: NOUĂ NE PLACE LA ŞCOALĂ!

Advertisements

Se spune că în munţii Piatra Craiului, în vremurile străvechi, locuiau zâne, iar pe coastele stâncoase şi întunecate ale Măgurii-Codlei îşi avea scaunul domnesc Împărăteasa Neagră.

Împărăteasa avea un băiat voinic, care cutreiera adeseori codri după vânat şi rătăcea şi prin ţara zânelor din Piatra Craiului. Odată băiatul zări într-o poiană o zână mândrenie de frumoasă, ca ruptă din soare şi o îndrăgi foc. De atunci fiarele codrului erau lăsate în pace, căci băiatul îşi petrecea tot timpul cu zâna prin văile şi luncile romantice ale munţilor. Şi mumă-sa, împărăteasa era veselă, căci spera a se face rudă cu zânele.

Veni vremea de băiatul peţi pe frumoasa zână. Dar vai, zâna îl refuză, spunând că nu vrea să fie nevasta unui om muritor!

Din acel ceas băiatul începu să se topească pe picioare, de dor şi de bănat şi nu peste mult timp i se sfârşiră zilele. Atunci împărăteasa Neagră, care era vrăjitoare, luă la goană pe gingaşa zână şi ajungând-o pe ţara Oltului, o schimbă într-o stană de piatră.
Şi stana s-a văzut mult timp pe teritoriul comunei Vaida-Recea, în formă de femeie pietrificată.

Read the rest of this entry »


Categories

%d bloggers like this: