Sînziene

Archive for the ‘.poezie’ Category

de Ion Minulescu

lui Ion U. Soricu

M-am întâlnit cu Iarna la Predeal…
Era-mbrăcată ca și-acum un an,
Cu aceeași albă rochie de bal,
Păstrată vara sus, pe Caraiman…

Călătoream spre țara unde cresc
Smochine, portocale și lămâi…
Eram într-un compartiment de clasa I,
Cu geamul mat, pietrificat de ger,
Și canapeaua roșie de pluș,
Sub care fredona-n calorifer,
Sensibil ca o coardă sub arcuș,
Un vag susur de samovar rusesc…

Și-am coborât în gară, pe peron,
Să schimb cu Iarna câteva cuvinte…
Venea din Nord,
Venea din Rosmersholm ―
Din patria lui Ibsen și Björnson,
De-acolo unde,-n loc de soare
Și căldură,
Înfrigurații cer… Literatură…
Și m-a convins c-acolo-i mult mai bine
Decât în țara unde cresc smochine,
Curmale, portocale și lămâi,
Și din compartimentul meu de clasa I
M-am coborât ca un copil cuminte
Și m-am întors cu Iarna-n București…

O! Tu, sfătuitoarea mea de azi-nainte,
Ce mare ești,
Ce bună ești,
Ce caldă ești!…

de Păstorel Teodoreanu

Cum s-ar defini sarmaua?
Vis înaripat al verzei ce-l avu cît a durat
somnul lung metamorfozic în butoiul de murat…

Potpuriu de porc şi vaca, simfonia tocăturii,
imn de laudă mîncării, înălţat în cerul gurii.

O cochetă care-şi scaldă trupu-n sos şi în smîntînă
şi se înfăşoară-n varză ca în valuri de cadînă.

O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strînsă ligă
c-o bărdacă de vin roşu şi-un ceaun de mămăligă.

Oponentă din principiu şi un straşnic adversar
pentru tot ce e dietă sau regim alimentar.

Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată
ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.

Locatară principală, ţine-n spaţiu, tolerate,
perle de piper picante, boabe de orez umflate.

O prozaică-nnăscută, cum s-o prinzi în prozodie,
că, de cînd e lumea, porcul n-a citit o poezie?!

Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iată-n cîteva cuvinte cum s-ar defini… sarmaua!

de George Topîrceanu

Trec anii, trec lunile-n goană
Și-n zbor săptămânile trec.
Rămâi sănătoasă, cucoană,
Că-mi iau geamantanul și plec!

Eu nu știu limanul spre care
Pornesc cu bagajul acum,
Ce demon mă pune-n mișcare,
Ce taină mă-ndeamnă la drum.

Dar simt că m-apasă pereții, —
Eu sunt chiriaș trecător:
În scurtul popas al vieții
Vreau multe schimbări de decor.

Am stat la mansardă o lună.
De-acolo, de sus, de la geam,
Și ziua și noaptea pe lună
Priveam ca la teatru, madam!
Când luna-mi venea la fereastră,
Orașul părea că mă cheamă
Să-i văd în lumină albastră
Fantastica lui panoramă…
Mai sus, într-o cameră mică,
Făceau împreună menaj
Un moș, un actor și-o pisică.
Iar dincolo, jos, la etaj —
O damă cu vizite multe
Și-alături de ea un burlac,
Un domn serios de la Culte
Cu cioc și cu ghete de lac.
De-acolo, pe-o vreme ploioasă,
Mi-am pus geamantanu-n tramvai
Și-abia am ajuns pân-acasă:
Pe Berzei, la conu Mihai.

Țin minte și-acuma grădina,
Ferestrele unse cu var…
În față sta coana Irina
Și-n curte, un fost arhivar.
Vedeai răsărind laolaltă,
Un colț luminos de ietac,
Pridvorul cu iederă naltă
Și flori zâmbitoare-n cerdac…
Pe-atunci înflorea liliacul
Și noaptea cădea parfumată
Umplând de miresme cerdacul, —
Și-avea arhivarul o fată…
Stam ceasuri întregi sub umbrarul
De flori, așteptând neclintit
(C-avea obicei arhivarul
Să sforăie noaptea cumplit).
Târziu, când se da la o parte
Perdeaua, părea că visez…
Și iar am plecat mai departe,
De teamă să nu mă fixez.

Străine priveliști fugare!
Voi nu știți că-n inimă port
O dulce mireasmă de floare,
Parfumul trecutului mort…

Și-am stat la un unchi, pe Romană,
Țiu minte… dar unde n-am stat?
La domnul Manuc, o persoană
Cu nasul puțin coroiat;
La doamna Mary, pe Regală
(O, cum mă ruga să nu plec!
Mi-a scris chiar o carte poștală);
Pe strada Unirii la Șbeck;
Pe Grant, lângă birtul lui Sbierea;
Pe Witing, pe Tei la Confort, —
M-a dus pretutindeni puterea
Aceluiași tainic resort.
C-așa mi-e viața — o goană,
Și astfel durerile trec…

Rămâi sănătoasă, cucoană,
Că-mi iau geamantanul și plec!

de Nichita Stănescu

Read the rest of this entry »

Ioan Gyuri Pascu

Frunzele sărută cerul
Si-apoi pământul,la soroc.
Dar toate trec,până şi gerul
Si viaţa iar o ia din loc

Hai,zboară,zboară
Din primăveri in primăveri
Invată să speri !

Cade fulgul de zăpadă
In ceaşca ta de ceai
Ce păcat că n-o să vada
Si el florile de mai!

Hai,zboară,zboară
Fără să ştii-ncotro te-ndrepti
Invata sa accepti

Da,când ţi-e lumea mai dragă
Apropiaţii tai te mint.
Si-apoi vor sa inteleagă
De ce-s blocaţi în labirint.

Tu zboara,doar zboară
Si nu-i mai judeca
Invaţă a ierta!

Pasărea sărută zarea
Si se ridică peste nori
Fluturii sărută floarea
Ca să poată naste flori

Hai,zboara,zboară
Cunoaşte-ti cerul inimii
Invata a iubi

de Marcela Peneș

Dragă doamnă barză,
De-atata frig
S-a speriat tot neamul păsăresc.
Cu sfială,
M-am decis
Să vă scriu această carte poștală.

Vă rog să iertați,
Dragă doamna barză,
Că ortografia mea este… cam varză,
Dar nu puteam să rabd,
Pentru nepriceperea-mi umilă,
Capriciile acestei ierni fără milă.

Și atunci, in numele celor infrigurați,
Vă rugăm să nu mai întârziați,
Că eu una, ce să zic? Nu mai pot!
Vă așteptăm cu soare cu tot!
Aceasta mi-e rugămintea
Scrisă precum m-a tăiat mintea.

Semnează, pe o frunză uscata de dud,
O pasăre care niciodata
N-a călătorit către sud…

Read the rest of this entry »

de Ion Calovia

Doarme dus pe un divan.
Clipind rar prin somn. alene.
Si viseaza printre gene,
Dolofanul cotosman.
Bun la tumbe si taifas.
Cu mutrita de paiata.
Nici macar n-a stans din nas
Ca-l trag soarecii de mustata.

Read the rest of this entry »

de Nicolae Labiş

Păcălici și Tândăleț (1963)

Maine-avem lucrare scrisa,
Toti am invatat cu spor,
Tandalet, in loc sa-nvete,
A facut fituici, de zor.

Le-a-mpartit in doua teancuri:
Unul lat, altul inalt.
Unu-i pentru matematici,
La istorie-i celalalt.

Pacalici i-a zis-o-n fata:
Tandalet, ai s-o patesti!
S-o patesc? N-avea tu grija!
Poate vrei sa ma parasti?…

Pacalici n-a spus nimica,
insa seara, tupilis,
Catre casa lui Tandala
L-a trimis pe Chitibus.

Chitibus mergea pe uliti,
Ce e drept, cam tremurand,
Cu mustatile pleostite,
Cu codita atarnand…

Iar la Tandalet in poarta
S-a oprit fara sa vrea,
Caci pisica cea vargata
Ca un tigru miorlaia.

Dar curajul lui de soarec
si-a luat in dinti si-ascuns,
Strecurandu-se sub usa,
La fituici, iata-l ajuns!

Ce-a facut acolo, nu stiu,
Caci la nimeni nu a spus,
insa stiu ca-ajuns acasa,
Era strasnic de dispus!

S-a jucat de-a baba-oarba
Cu copiii maruntei,
Pe codita sarea coarda,
Sport iubit de soricei.

La lucrarea scrisa-n clasa,
Sta pe soba, multumit…
Chicotind atat de tare,
Ca mai toti l-au auzit!

in cea mai din urma banca
Tandalet tot copia
si,din cand in cand,de truda,
Limba printre dinti scotea.

Cand s-au adunat in urma
Ale copiilor lucrari,
Tandalet avea pe foaie
La istorie-adunari…

Iar apoi, la matematici,
Fara grija si decis,
Despre luptele cu turcii
Tandalet pe foaie-a scris!

de Nicolae Labiş

Pacalici si Tandalet (1963)

Pana noua-n palarie
si hainuta de postav,
Pacalici pe drum paseste
fudulindu-se grozav.

Dara din ghiozdan ce-atarna
ca un firicel de plus?
Ati ghicit? Codita-si scoase
sa ia aer, Chitibus.

Iata scoala, dar ce zarva
e acolo-ntre baieti?
Tii, feciorul lui Tandala,
batausul Tandalet.

A trantit doua fetite,
pe-un copil l-a injurat,
si razand acum se plimba
ca un pasa de-ngamfat.

Pacalici spre el paseste:
-Tandalet, acu’, cat vad,
cereti de la toti iertare,
cs altminteri e prapad!

– Ce spui tu, ma gagalice?
Fugi c-acu te burdusesc!
– Nu-ti ceri, Tandalet, iertare?
Bine… Atunci eu te vrajesc.

Uite-un duh o sa te muste
de piciorul nespalat…
(Chitibus, pe nesimtite,
intr-o clipa l-a muscat).

…iar din spate o sa-ti cada
si ghiozdanul tau pe jos.
( Chitibus, pe nesimtite,
curelusa a si ros.)

Toti copiii rad cu pofta,
l-au vazut pe soricel,
dar lui Tandalet i-i frica,
nestiind ce e cu el.

si-a cerut apoi iertare,
A ramas mofluz, tacut,
si in saptamana asta
n-a-njurat, nu s-a batut.

(1963)


Categories

%d bloggers like this: