Sînziene

Archive for the ‘.poezie’ Category

de Nichita Stănescu

Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu Ştim, vai, nu ştim cât facem.

Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal…

Numai tu şi cu mine
înmultiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi…

Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!

Read the rest of this entry »

de Tiberiu Juganaru

Eu sunt luna cea geroasă
Care ori te ține-n casă
Lângă sobă și plăcinte,
Ori, cum știi de mai-nainte,
Te invit cum se cuvine
Să ne cunoaștem mai bine.

Pune-ți haine cât mai groase
Și ghetuțe călduroase,
Apoi mergi pe derdeluș
Și așteaptă nițelus
Să mai iasă de prin case
Mogâldețe curajoase.

Iți promit fără tăgadă
Că vă dau multă zăpadă
Și pe ramuri promoroacă
Să vă facă chef de joacă,
Adunați-vă grămadă
Nimeni să nu stea la coadă.

Și dacă mai ai răbdare
Am să-ți dau puțin soare
Asta doar pe la amiază,
Că nu vrei de Bobotează
Să-ți ofer spre delectare
O excursie la mare.

Poate vrei să vin mai rar
Că-s mai aspră decât par,
Însă nu te-am întrebat
Daca-ai vrea să fiu băiat.
Nu mă supăr dacă chiar,
Tu dorești să-mi spui Gerar.

de Tiberiu Juganaru

Eu sunt Anul Nou, știi bine,
Și-am venit acum la tine
Să-ți prezint pe îndelete
Cele doisprezece fete
Care stau mereu cu mine
Până celălalt an vine.

Le cunoști și cred că-ți pasă
Care-i cea mai grațioasă,
Care-ți place cel mai tare
Și-o aștepți cu nerăbdare.
Acum dau la tine-n clasă
O petrecere frumoasă.

de Nichita Stănescu

Eram atât de atent,
încât se stingea-n cupole amiaza,
iar sunetele înghețau în jurul meu,
prefăcându-se-n stâlpi răsuciți.

Eram atât de atent,
încât plutirea ondulată-a mirosurilor
se prăbușea-n întuneric
și parcă niciodată n-aș fi-ncercat
frigul.

Deodată
m-am trezit atât de departe
și de străin
rătăcind înapoia chipului meu,
ca și cum mi-aș fi învelit simțurile
cu relieful fără de noimă al lunii.

Eram atât de atent,
încât
nu te-am recunoscut, și poate
că vii mereu,
în fiecare oră, în fiece secundă,
și treci prin așteptarea mea de-atunci
ca prin fantoma unui arc de trimf.

de Ştefan Tiţa

Ia te uită şapte fraţi!
Înşiraţi, parcă-s soldaţi.
Tot mereu se fugăresc,
Nu se prind, nu izbutesc!

Luni a şters-o frumuşel,
Marţi se ţine după el.
Miercuri, iute de picior,
Uite-l, e pe urma lor.

Cine vine mai apoi?
Cin-să fie? Este Joi.
Vineri iute a pornit,
Sâmbătă-i şi el grăbit.

Iar Duminică, ehei,
Vine, vine, după ei…
Şi aleargă-aşa, pe rând,
Nu se prind nicicând, nicicând…

Nu se prind măcar de mână
Şi aleargă-o săptămână..

de Virgil Carianopol

Multe luni are vezi bine
Anul pentru orişicine,
Luni de viaţă şi de har
Cum sunt scrise-n calendar.

Trei sunt luni de primăvară
La rând, lunile de vară,
Trei la fel sunt şi la toamnă,
Ultimele trei, e iarnă.

Primăvara-i o grădină,
Pajiştile înverzesc,
Zumzăie prin aer gâze,
Mugurii pe crengi pocnesc.

Vara pârgul dă în rod.
Aur în grădini, livezi
Pentru toamna strângătoare
Roade cât nu poţi să crezi.

Se coboară apoi şi iarna
În troiene călătoare,
Aşternând peste ogoare
Lungi cearşafuri de ninsoare.

de Nichita Stănescu

Caci de-ar aduce toamna fulgii de zapada
Si ar pluti in aer jucausi,
Am alerga voiosi si reci pe strada,
Dar ne-ar fi dor de micii carabusi.

De primavara ar ingalbenii copacii,
Romantici printre frunzele de tei
Ne va fi dor sa infloreasca macii,
Si-n turme zbenguiala unor miei.

De s-ar putea ca pomii sa-nfloreasca iarna
in anotimpul friguros si inghetat,
Si-n frumusetea florilor de-a valma
Sa ne-amintim povesti cu Verde-imparat.

Dar toate-acestea par ca nu se poate,
Sa-ntrebator intoarcem drumul inapoi,
Aripi de carabus par astfel toate,
Minuni facute parca pentru noi.

de Marin Sorescu

de Eugen Ionescu

I.

A fost un pitic.
Era prost
Şi peltic.
Cu fraţi buni
Gărgăuni
Rătăcea
Prin văgăuni.
Făcea pipi
Într-o lalea
Şi locuia
Într-o stea.
Se răstea
Cu-n vârf de ac
La furnică
Şi gândac.
Când mişca
Nu se ştia
Dacă-i nasul,
Dacă-i pasul.

II.

O, nătâng pitic,

Făptură de nimic,
Cum de ţi-a plăcut
Fata trestioară,
Gura ei de mac,
Şoldul ca un arc,
Când tu te-ai ştiut
Fiinţă de ocară?
O, pitic nebun
Fata e în turn.
Îl strivi
Cu degetul mic
Şi-l ascunse
În buric.

Versuri de Victor Eftimiu


Categories

%d bloggers like this: