Sînziene

Archive for the ‘Z’ Category

de Tudor Arghezi

S-au legat zece catei,
Sa se faca derbedei,
Doritori de-o viata noua.
Unul insa s-a retras
Si din zece-au mai ramas
Buni tovarasi numai noua.

Hotarati, fara zabava
S-au si dat la o isprava.
Mai cuminte, cel mai copt
S-a pitit sub cosul mare
Si din noua, prin urmare,
Au ramas, cateii, opt.

Opt s-au strecurat tiptil
Intr-un automobil,
Pe sofer, cum l-au zarit,
Ei s-au si carabanit.
Numai unul, mai sfios,
Si cu dintii toti de lapte,
N-a putut sa sara jos
Si din opt ramas-au sapte.

Iata-i instalati, in fine,
Cum nu se putea mai bine.
Cand veni proprietareasa
O iau iar la sanatoasa.
Dar pe unu-l insfacase
Si-au rams, din sapte, sase.

Cu al saselea catel
S-a-ntamplat ceva la fel.
Ca o fiara care musca
A fost prins si pus in cursa.
E usor sa te convingi
Cum se face ca, deoadata,
Dupa fusta sfasiata,
Au ramas, din sase, cinci.

Insa, piaza rea si-aici,
Ca au dat de un arici.
Cel mai bland si mai netot
Intepat a fost in bot,
Si ranitul, ca la teatru,
A iesit schilod din scena
Si ramasera-n arena,
Din toti cinci cateii, patru.

Cand au dat si de cocos
In cotetul cu cuibare,
Altul a scapat din gheare
Scarmanat si cocolos.
Si din patru derbedei
Au ramas acuma trei.

Crezi ca s-au astamparat,
Dupa tot ce s-a-ntamplat?
Iata-i cum au tabarat
Pe furtunul de stropit
Si l-au tras si l-au tarat
Pana ce a izbucnit
Si pe unul l-a chiorat.
Si din trei catei vioi
Am ramas numai cu doi.

Dar cateii pe o punte
Incepusera sa se-nfrunte.
Unul din catei, saracul,
Facand, prostul, pe nebunul,
A venit de-a berbeleacul
Si-a ramas, la urma, unul.

Singuratic, trist, mahnit,
Tocmai bine-a nimerit.
Dragalasa de copila
L-a primit la ea cu mila.
Si cand iar s-au intalnit
Toti cateii camarazi,
A fost si mai fericit
Pana-n zilele de azi.
Caci, dintr-unul, hai, noroc!
S-au facut zece la loc.

de George Coșbuc

Ieri vedeam pe luncă flori …
Mândri fluturi zburători,
Și vedeam zburând albine.
Ieri era și cald și bine.


Azi e frig și nori și vânt,
Frunzele cad la pământ,
Florile stau supărate,
Veștejesc de brumă toate.


Ieri era frumos pe-afară
Ca-ntr-o caldă zi de vară.
Azi e toamnă pe pământ
Vreme rea și bate vant.

Poezii de toamnă – cele mai frumoase poezii de citit în această toamnă

O zi minunată în care am descoperit Poveștile Cristinei!

Read the rest of this entry »

Şase potcoave-ncheiate
De meşter mare lucrate
Şi-o mână de bucurie,
Ghici, copile, ce să fie?

(Zilele săptămânii)

de Grigore Vieru

Luni, marţi, miercuri, joi,
Curge izvoraşu-n văi,
Luni, marţi, miercuri, joi!

Vineri, sâmbătă,
Izvoraşul nu mai stă,
Vineri, sâmbătă!

Sapă, lunecă,
N-are nici duminică,
Nici duminică!

de tincuta horonceanu bernevic
Colectia: Poezii pentru copii

În pădure-n poieniţă
Este-o zoogrădiniţă.
Trei ursoaice şi-un arici
Azi au grijă de cei mici.

Cine este mofturos?
Iepuraşul cel pufos
Care cere ziua toată
Numai morcovi şi salată!

Şoricelul vrea lăptic!
Ciocolată nici un pic!
Fiindcă are dinţi frumoşi
Cum să-i ţină sănătoşi?

Purceluşu-i pedepsit!
Cu noroi s-a murdărit
Şi-apoi s-a urcat în pat.
Cu săpun nu s-a spălat!

Cine este bătăuş?
Aţi ghicit! E-un măgăruş!
Cu copita el loveşte
Pe oricine nimereşte.

Veveriţa nuci adună
În cămară de o lună.
Hai la joacă! Eşti micuţă!
O îndeamnă o broscuţă.

Un ieduţ cam răsfăţat
Doarme numai alintat
Me, me, me la mama vreau
Lapte dulce ca să beau!

Vulpea doar friptură vrea
Nu mănâncă altceva.
Cu blăniţa ei roşcată
A rămas la fel: şireată!

Ursuleţu-i obosit
Prea devreme s-a trezit!
Miere bună şi gustoasă
O să-i oferim la masă.

Iepuraşi, ieduţi, arici
Sunt prieteni toţi aici.
În pădure-i gălăgie
Totu-i plin de veselie.

Au venit de la plimbare
Şi-acum stau cuminţi la soare
De pe-o frunză de stejar
Zarvă face un bondar.

Sst! Ia, linişte vă rog!
Spune ursul din bârlog.
Vrea să doarmă fiecare
Că e ora de culcare!

de Tudor Arghezi

L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,
Cel cu ochii de faianţă?
E un câine zdrenţuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice,
Ferfeniţele-i atârnă
Şi pe ochi, pe nara cârnă,
Şi se-ncurcă şi descurcă,
Parcă-i scos din calţi pe furcă.
Are însă o ureche
De pungaş fără pareche.
Dă târcoale la coteţ,
Ciufulit şi-aşa lăieţ,
Aşteptând un ceas şi două
O găină să se ouă,
Care cântă cotcodace,
Proaspăt oul când şi-l face.
De când e-n gospodărie
Multe a-nvăţat şi ştie,
Şi, pe brânci, târâş, grăbiş,
Se strecoară pe furiş.
Pune laba, ia cu botul
Şi-nghite oul cu totul.

– “Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. – “L-a mâncat!”
“Stai niţel, că te dezvăţ
Fără mătură şi băţ.
Te învaţă mama minte.”
Şi i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a îmbucat,
Zdreanţă l-a şi lepădat
Şi-a-njurat cu un lătrat.

Când se uita la găină,
Cu culcuşul lui, vecină,
Zice Zdreanţă-n gândul lui
“S-a făcut a dracului!”

Romanian Voice


Categories

%d bloggers like this: