Sînziene

Archive for the ‘_toamna’ Category

de Nichita Stănescu

Audio: mp3

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

Aifrunza galbena,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu sa cred
Ca toamna a si venit

Ieri iubita mi-a spus tarziu
Vezi tu codrul cel vesnic viu
Vara noastra se va sfarsi
Cand galben de tot va fi

Codrul verde si-adanc era
Si-avea umbra de catifea
Si-n tot codrul sub cerul clar
O galbena frunza doar

Aifrunza galbena,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu sa cred
Ca toamna a si venit
Aifrunza galbena
Aiglasul tau
Aifrunza galbena
Ca visul rau

Pentru galbenul ei noroc
Nu vazu pe pamant alt loc
Decat inima mea razand
Si-n ea ma lovi cazand

Ieri iubita mi-a spus tarziu
Vezi tu codrul cel vesnic viu
Vara noastra se va sfarsi
Cand galben de tot va fi

Aifrunza galbena,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu sa cred
Ca toamna a si venit
Aifrunza galbena
Aiglasul tau
Aifrunza galbena
Ca vïsul rau


Versuri: Vasile Voiculescu
Muzica: Tudor Gheorghe

Bat lung peste tara
Reci ramuri de vant
Si codrul de ceara
Miroase a sfant.

Vin zile carunte…
Spre vaile moi
Se lasa marunte
Dulci neguri de oi.

Cocoare gonace
Pe-un cer pamantiu
Spre calde conace
Aceleasi cai scriu

Si-n poala zabuna
A norilor orbi
Vazduhull aduna
Sinoade de corbi.

Dezmierzi o lumina?
Se stinge… De-acum
Ti-e mana de tina,
Obrazul de fum.


Versuri: Tudor Arghezi
Muzica: Tudor Gheorghe

Niciodata toamna nu fu mai frumoasa
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e campul cu matasa.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Palid asternut e campul cu matasa.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate, ca niste urcioare
Cu vin ingrosat in fundul lor de lut,
Stau in tarmu-albastru-al raului de soare,
Din mocirla carui aur am baut.
Stau in tarmu-albastru-al raului de soare,
Din mocirla carui aur am baut.

Pasarile negre suie in apus.
Cu frunza bolnava-a carpenului sur
Ce se desfrunzeste, risipesc in sus,
Foile-n azur.

Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca
Vina sa asculte-ndemnul neinteles,
Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses.
Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses.

Au plecat spre tari cu soare,
Pasarile calatoare,
Caci la noi e frig si ploua,
Vintul bate cu putere,
Frunzele-au cazut si ele,
In camara adunate,
Stau la sfat fructele coapte.

Nu este greu de ghicit
Ce anotimp a sosit?

Cu papucii ei de frunze,
Toamna a venit in zbor.

Si-auzim pe orice buze,
Uite, mai pleaca un cocor…

Asta nu mai e minciuna
Mandra vara a plecat!

Toamna, ca o zana buna,
Se apuca de pictat.

Frunze moarte, vestejite…
Cine a venit la noi?

Galbene si rosii frunze,
Din copac s-au desfacut
Joaca-n aer obosite,
La pamant toate-au cazut!

Pasarelele prin cranguri,
Ciufulite sunt de vant
Stoluri pleaca spre tari calde,
Aripioare fluturand.

Noi cu cosuri prin padure,
Ciupercute adunam
Si cu toamna pe carare,
Ne-ntalnim ne salutam!

varianta

Galbene si rosii frunze,
Din copac s-au desfacut
Zboara-n aer obosite,
Pe pamant toate-au cazut.

Pasarelele se-aduna,
Ciufulite sunt de vant,
Zboara, zboara spre tari calde,
Aripioare fluturand.

Refren
Toamna, toamna,
Toamna calatoare
Toamna, toamna,
Toamna, toamna,
Toamna roditoare

Cine vine după toamnă
Natura să o adoarmă
Şi s-o-mbrace în mireasă
Cu haină albă pufoasă?

Iarna 🙂

de George Topârceanu
Audio: Grădina Poveştilor

Peste dealuri zgribulite,
Peste ţarini zdrenţuite,
A venit aşa, deodată,
Toamna cea întunecată.

Lungă, slabă şi zăludă,
Botezând natura udă
C-un mănunchi de ciumafai, –
Când se scutură de ciudă,
Împrejurul ei departe
Risipeşte-n evantai
Ploi mărunte,
Frunze moarte,
Stropi de tină,
Guturai…

Şi cum vine de la munte,
Blestemând
Şi lăcrimând,
Toţi ciulinii de pe vale
Se pitesc prin văgăuni,
Iar măceşii de pe câmpuri
O întâmpină în cale
Cu grăbite plecăciuni…

Doar pe coastă, la urcuş,
Din căsuţa lui de humă
A ieşit un greieruş,
Negru, mic, muiat în tuş
Şi pe-aripi pudrat cu brumă:

– Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Nu credeam c-o să mai vii
Înainte de Crăciun,
Că puteam şi eu s-adun
O grăunţă cât de mică,
Ca să nu cer împrumut
La vecina mea furnică,
Fi’ndcă nu-mi dă niciodată,
Şi-apoi umple lumea toată
Că m-am dus şi i-am cerut…

Dar de-acuş,
Zise el cu glas sfârşit
Ridicând un picioruş,
Dar de-acuş s-a isprăvit…
Cri-cri-cri,
Toamnă gri,
Tare-s mic şi necăjit!

Versuri: George Topârceanu
Muzica: Tudor Gheorghe

Octombrie-a lasat pe dealuri
Covoare galbene si rosii
Trec nouri de argint in valuri
Si canta-a dragostei cocosii.
Ma uit mereu la barometru
Si ma-nfior cand scade-un pic
Caci soarele e tot mai mic
In diametru

Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe dupa zile
Mai nestatornice si mai
Subtile

Intarziata fara vreme
Se plimba toamna prin gradini
Cu faldurii hlamidei plin
De crizanteme

Si cum abia pluteste-n mers
Ca o marchiza
De parca-ntregul univers
Priveste-n urma cu surpriza
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnisoara
S-a-ngalbenit, s-a zapacit
Si de emotii-a-nflorit,
A doua oara…

Tabulaturi.ro


Categories

%d bloggers like this: