Sînziene

Archive for the ‘_toamna’ Category

de Ion Minulescu

Toamnă, noapte, plouă!…
Trei drumeți sosesc
Uzi ca trei cadavre scoase dintr-un lac.
Trei drumeți în fața porții se opresc
Și-apoi bat…
De-a lungul gangului răsună
Un cuvânt
Și-n urmă, altul:
Noapte bună!
Și pe urmă tac.

Nu răspunde nimeni…

Trei drumeți așteaptă
Muți ca trei schelete ce-și cată mormântul.
Ploaia cade deasă, repede și dreaptă,
Deasă ca nisipul,
Repede ca vântul,
Dreaptă ca săgeata…

Și drumeții-așteaptă,
Și se face ziuă…

Trei drumeți pornesc
Albi ca beduinii vastelor Sahare,
Trei drumeți Castelul morții ocolesc,
Și tăcuți,
Prin țara celor ce-i privesc,
Trec ca neființa nopților polare
Și se pierd în zare
Ca trei iahturi albe, mute, călătoare!…
 ― Cine-au fost drumeții?
Cine i-a trimis
Să ne bată-n poartă și să ne deștepte,
Să re’nvie glasul umedelor trepte
Și să ne-ntrerupă ne’ntreruptul vis?…
Cine-a fost nebunul care i-a trimis?
Nu răspunde nimeni!…
Straniile umbre s-au pierdut în zare…
Toamnă, ziuă, soare!…

de Ion Minulescu

Mi-a bătut azi-noapte Toamna-n geam,
Mi-a bătut cu degete de ploaie…
Şi la fel ca-n fiecare an,
M-a rugat s-o las să intre în odaie,
Că-mi aduce o cutie cu Capstan
Şi ţigări de foi din Rotterdam…

Am privit în jurul meu şi-n mine:
Soba rece,
Pipa rece,
Mâna rece,
Gura rece,

Doamne!… Cum puteam s-o las să plece?
Dacă pleacă, cine ştie când mai vine?
Dacă-n toamna asta, poate,
Toamna-mi bate
Pentru cea din urmă oară-n geam?
“Donnez-vous la peine d’entrer, Madame…”

Şi femeia cu privirea fumurie
A intrat suspectă şi umilă
Ca o mincinoasă profeţie
De Sibilă…

A intrat…
Şi-odaia mea-ntr-o clipă
S-a încălzit ca un cuptor de pâine
Numai cu spirala unui fum de pipă
Şi cu sărutarea Toamnei, care mâine
O să moară… vai!…
Bolnavă de gripă…

de George Coșbuc

Ieri vedeam pe luncă flori …
Mândri fluturi zburători,
Și vedeam zburând albine.
Ieri era și cald și bine.


Azi e frig și nori și vânt,
Frunzele cad la pământ,
Florile stau supărate,
Veștejesc de brumă toate.


Ieri era frumos pe-afară
Ca-ntr-o caldă zi de vară.
Azi e toamnă pe pământ
Vreme rea și bate vant.

Poezii de toamnă – cele mai frumoase poezii de citit în această toamnă

de Nichita Stănescu

Audio: mp3

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.

Aifrunza galbena,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu sa cred
Ca toamna a si venit

Ieri iubita mi-a spus tarziu
Vezi tu codrul cel vesnic viu
Vara noastra se va sfarsi
Cand galben de tot va fi

Codrul verde si-adanc era
Si-avea umbra de catifea
Si-n tot codrul sub cerul clar
O galbena frunza doar

Aifrunza galbena,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu sa cred
Ca toamna a si venit
Aifrunza galbena
Aiglasul tau
Aifrunza galbena
Ca visul rau

Pentru galbenul ei noroc
Nu vazu pe pamant alt loc
Decat inima mea razand
Si-n ea ma lovi cazand

Ieri iubita mi-a spus tarziu
Vezi tu codrul cel vesnic viu
Vara noastra se va sfarsi
Cand galben de tot va fi

Aifrunza galbena,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu sa cred
Ca toamna a si venit
Aifrunza galbena
Aiglasul tau
Aifrunza galbena
Ca vïsul rau


Versuri: Vasile Voiculescu
Muzica: Tudor Gheorghe

Bat lung peste tara
Reci ramuri de vant
Si codrul de ceara
Miroase a sfant.

Vin zile carunte…
Spre vaile moi
Se lasa marunte
Dulci neguri de oi.

Cocoare gonace
Pe-un cer pamantiu
Spre calde conace
Aceleasi cai scriu

Si-n poala zabuna
A norilor orbi
Vazduhull aduna
Sinoade de corbi.

Dezmierzi o lumina?
Se stinge… De-acum
Ti-e mana de tina,
Obrazul de fum.


Versuri: Tudor Arghezi
Muzica: Tudor Gheorghe

Niciodata toamna nu fu mai frumoasa
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e campul cu matasa.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Palid asternut e campul cu matasa.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate, ca niste urcioare
Cu vin ingrosat in fundul lor de lut,
Stau in tarmu-albastru-al raului de soare,
Din mocirla carui aur am baut.
Stau in tarmu-albastru-al raului de soare,
Din mocirla carui aur am baut.

Pasarile negre suie in apus.
Cu frunza bolnava-a carpenului sur
Ce se desfrunzeste, risipesc in sus,
Foile-n azur.

Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca
Vina sa asculte-ndemnul neinteles,
Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses.
Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses.

Au plecat spre tari cu soare,
Pasarile calatoare,
Caci la noi e frig si ploua,
Vintul bate cu putere,
Frunzele-au cazut si ele,
In camara adunate,
Stau la sfat fructele coapte.

Nu este greu de ghicit
Ce anotimp a sosit?

Cu papucii ei de frunze,
Toamna a venit in zbor.

Si-auzim pe orice buze,
Uite, mai pleaca un cocor…

Asta nu mai e minciuna
Mandra vara a plecat!

Toamna, ca o zana buna,
Se apuca de pictat.

Frunze moarte, vestejite…
Cine a venit la noi?

Galbene si rosii frunze,
Din copac s-au desfacut
Joaca-n aer obosite,
La pamant toate-au cazut!

Pasarelele prin cranguri,
Ciufulite sunt de vant
Stoluri pleaca spre tari calde,
Aripioare fluturand.

Noi cu cosuri prin padure,
Ciupercute adunam
Si cu toamna pe carare,
Ne-ntalnim ne salutam!

varianta

Galbene si rosii frunze,
Din copac s-au desfacut
Zboara-n aer obosite,
Pe pamant toate-au cazut.

Pasarelele se-aduna,
Ciufulite sunt de vant,
Zboara, zboara spre tari calde,
Aripioare fluturand.

Refren
Toamna, toamna,
Toamna calatoare
Toamna, toamna,
Toamna, toamna,
Toamna roditoare


Categories

%d bloggers like this: