Sînziene

Archive for the ‘S’ Category

de Nichita Stănescu

Eram atât de atent,
încât se stingea-n cupole amiaza,
iar sunetele înghețau în jurul meu,
prefăcându-se-n stâlpi răsuciți.

Eram atât de atent,
încât plutirea ondulată-a mirosurilor
se prăbușea-n întuneric
și parcă niciodată n-aș fi-ncercat
frigul.

Deodată
m-am trezit atât de departe
și de străin
rătăcind înapoia chipului meu,
ca și cum mi-aș fi învelit simțurile
cu relieful fără de noimă al lunii.

Eram atât de atent,
încât
nu te-am recunoscut, și poate
că vii mereu,
în fiecare oră, în fiece secundă,
și treci prin așteptarea mea de-atunci
ca prin fantoma unui arc de trimf.

de Ştefan Tiţa

Ia te uită şapte fraţi!
Înşiraţi, parcă-s soldaţi.
Tot mereu se fugăresc,
Nu se prind, nu izbutesc!

Luni a şters-o frumuşel,
Marţi se ţine după el.
Miercuri, iute de picior,
Uite-l, e pe urma lor.

Cine vine mai apoi?
Cin-să fie? Este Joi.
Vineri iute a pornit,
Sâmbătă-i şi el grăbit.

Iar Duminică, ehei,
Vine, vine, după ei…
Şi aleargă-aşa, pe rând,
Nu se prind nicicând, nicicând…

Nu se prind măcar de mână
Şi aleargă-o săptămână..

de Nina Cassian

Trebuie să ne facem daruri.
Să memorăm cu atenția
data de naștere, a noastră și a celorlalți.
Încă de dimineață,
sărbătoritul să primească de la prietenii lui
o cravată argintie care să-i limpezească mâinile,
o portocală care să-i împrospăteze surâsul,
neapărat, câteva idei
care să-i desăvârșească forma inimii.
Dacă unul dintre noi s-a-ndrăgostit,
să-i dăruim imaginea duratei,
iar dacă s-a îmbolnăvit din iubire,
să-i dăm să bea tinerețe și demnitate
dintr-un pahar curat, pictat cu-o floare.

Unii se vor împotrivi:
din trufie, de prea multă singurătate,
sau pentru-a nu ne rămâne datori
(ca și când nu ne-ar fi datori, oricum,
pentru că respirăm și ne mișcăm alături de ei,
împărțind destinul unic al lumii).

Să nu ne descurajăm.
Să trecem dincolo de trufia, de singurătatea lor,
cu daruri în mâini,
cu adevăruri necruțătoare,
precum și cu obiecte mai blajine,
ca, de pildă, o zebră din material plastic,
o măsură de vals, un abajur,
iar dacă totul merge bine,
ca o oglindă în care să ne scufundăm împreună obrazul,
făcând-o vastă ca marea.

de Victor Eftimiu

Sunt ultimile roze, Septembrie, — și sunt
Cădelnițări de smirnă îngemănate’n vânt;
Parfumuri potolite se leagănă-n grădină:
Amurgul toamnei pune miresmelor surdină.

Pe fân de-argint albastru cad palidele foi,
Încet-încet acopăr grămada de trifoi
Și calomfir sălbatec și iarbă colilie
În parcul plin de urne și de melancolie.

Septembrie cu roze de aur s-a gătit
Cu roze înflorite, ce scad în asfințit,
Ca să renască mâine din ce în ce mai pale
În aurore stinse de perle și opale.

Surâsurile noastre, iubita mea, se fac
Din ce în ce mai triste pe aburii din lac,
În parcul plin de roze și urne vechi, sculptate,
Din ce în ce mai pale și mai îndepărtate…

Surâsurile noastre iluminând ușor
Sunt roze-ntârziate pe frunzele ce mor;
În parcul plin odată de largi apoteoze
Surâsurile noastre sunt ultimile roze…

Stai

Posted on: August 5, 2022

Noaptea de sânziene
În lumina lunii
Cine mi-i ursitu’
Astăzi o să-mi spună.

Am s-arunc cununa
De flori peste poartă
Și-o să știu ursitu’
Unde pașii-și poartă.

Refren:
Noaptea de sânziene
Arde-n facle focul,
Voi citi în flăcări
Unde mi-e norocul.

Toată noaptea până-n zori
Voi citi în foc și-n flori,
Voi citi și voi vrăji
Ca să aflu ce va fi.

Noaptea de sânziene
Își dansează luna,
Cântecel de vrajă
Prin păduri răsună.

Flăcăi peste flăcări
Sar și-i frige focul,
Va veni norocul
Când i-o fi sorocul.

Read the rest of this entry »

de Marcela Peneş

Şcoala este o cetate, în care urcă fiecare cât poate. Urcuşul începe într-o zi de toamnă cu frunze argintii, când o mulţime de copii, la porţile cetăţii se adună şi o aşteaptă pe Zâna cea Bună.
– Aveţi şase ani şi ceva? Dacă da, atunci puteţi intra. Dacă sunteţi mai mici şi purtaţi încă bărbiţă, mai aşteptaţi un an la grădiniţă. Ce, credeţi că la şcoală e chiar aşa, vine cine vrea? Dacă eşti mic, mai aşteaptă un pic.

Şcoala nu e grea, începe cu litera A. Nu vă speriaţi, că nu se trage cu tunu’, dacă număraţi, începeţi de la unu. Vă plac poveştile? Sunt minunate; aici în cetate le vei cunoaşte pe toate. Şi, mai cu seamă, copii, veţi lega prietenii. Nu uitaţi, în fiecare dimineaţă, când de acasă plecaţi, să ziceţi cu fală: NOUĂ NE PLACE LA ŞCOALĂ!


Categories

%d bloggers like this: