Sînziene

Archive for the ‘.ploaia’ Category

de Ion Minulescu

Toamnă, noapte, plouă!…
Trei drumeți sosesc
Uzi ca trei cadavre scoase dintr-un lac.
Trei drumeți în fața porții se opresc
Și-apoi bat…
De-a lungul gangului răsună
Un cuvânt
Și-n urmă, altul:
Noapte bună!
Și pe urmă tac.

Nu răspunde nimeni…

Trei drumeți așteaptă
Muți ca trei schelete ce-și cată mormântul.
Ploaia cade deasă, repede și dreaptă,
Deasă ca nisipul,
Repede ca vântul,
Dreaptă ca săgeata…

Și drumeții-așteaptă,
Și se face ziuă…

Trei drumeți pornesc
Albi ca beduinii vastelor Sahare,
Trei drumeți Castelul morții ocolesc,
Și tăcuți,
Prin țara celor ce-i privesc,
Trec ca neființa nopților polare
Și se pierd în zare
Ca trei iahturi albe, mute, călătoare!…
 ― Cine-au fost drumeții?
Cine i-a trimis
Să ne bată-n poartă și să ne deștepte,
Să re’nvie glasul umedelor trepte
Și să ne-ntrerupă ne’ntreruptul vis?…
Cine-a fost nebunul care i-a trimis?
Nu răspunde nimeni!…
Straniile umbre s-au pierdut în zare…
Toamnă, ziuă, soare!…

Paparudă, rudă,
Vino de ne udă,
Paparudă, rudă,
Vino de ne udă,
Ca să-nceapă ploaie,
Să curgă siroaie,
Cu găleata, leata,
Peste toată zloata:
Unde dă cu maiul
Să crească mălaiul,
Unde dă cu sapa,
Să curgă ca apa,
Hai, Catrino, să sărim,
Paparudele,
Să stii iarna ce pătim,
Paparudele.
Ca pasărea prin copaci,
Paparudele,
Ploaie multă ca să faci,
Paparudele,
Paparudă, rudă,
Vino de ne udă,
Ca să cază ploile,
Cu găletile,
Paparudele,
Să dea porumburile,
Cât gardurile,
Paparudele,
Si să crească spicele,
Cât vrabiele,
Paparudele,
Să sporească grânele,
Să umple pătulele,
Paparudele,
Să deschize cerurile,
Paparudele,
Să pornească ploile,
Paparudele,
Si să feresti holdele,
Paparudele,
De toate tăciunele,
Paparudele,
Din toate ogoarele,
Paparudele!

TOM’s PLACE: THE BABAROUDA: A CURIOUS CUSTOM IN ROUMANIA

Vine ploaia, bine-mi pare,
În grădină am o floare,
Ploaia o va creşte mare,
Bine-mi pare, bine-mi pare.

După ploaie soarele,
Îşi arată razele,
Norii s-au împrăştiat,
Curcubeul s-a arătat.

Cărămidă nouă,
Dă Doamne să plouă!

Cărămidă rece,
Dă Doamne să plece!

Cărămidă lucitoare,
Dă Doamne să iasă soare!

de George Coşbuc

Vine ploaia, bine imi pare,
In gradina am o floare,
Ploaia o va face mare,
Vine ploaia, bine imi pare.

Vine ploaia, bine face!
Spicul plin de-acum se coace!
Spicului racoarea-i place!
Vine ploaia, bine face!

Plouă, plouă, babele se ouă

de George Topârceanu

Pe-aici când plouă, plouă îndesat,
Nu ţine ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
Şi când se crapă iar de ziuă, – plouă.

În faptul zilei, streşinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, – plouă, nu se-ncurcă!

Iar când s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ţi facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că până la întoarcere, – te udă.

Există şi răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-aşa, de sus,
Şi cerul câte-oleacă, spre apus,
Se luminează puţintel – a ploaie.

Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),
Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,
Şi porcul umblă tot cu paiu-n gură…

Ploaia

Posted on: May 12, 2008

Pic, pic, pic
Cine-i oare, cine?

Pic, pic, pic
Iată ploaia vine.

Vine pe furiş,
Pe acoperiş,
Printre rămurele
Şi pe floricele.

Ba o simt şi eu
Pe năsucul meu.
Pic, pic, pic
Ploaia s-a inteţit.


Şcoala de română

de Otilia Cazimir

Şiruri negre de cocoare,
Ploi călduţe şi uşoare,
Fir de ghiocel plăpând,
Cântec îngânat în gând,
Sărbătoare…

Zumzet viu prin zarzări. Oare
Cântă florile la soare?
Că pe crengi de floare pline
Nu ştii: flori sunt, ori albine?
Pentru cine?…

Pentru tine, primăvară,
Care-aduci belşug în ţară,
Care vii,
Peste câmpii,
Cu bănuţi de păpădii
Şi cu cântec de copii!

CarteaAudio.ro


Categories

%d bloggers like this: