Sînziene

Archive for the ‘Pasarea Colibri’ Category

Sunt un frate tânar, care crede în dreptate,
Am ochi negri, dar am mâinile curate.
Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,
Nu raspund când mi se-arunca vorbe-n spate.

Un fapt fara importanta ma poate face sa sper,
Ma-nclin si pun în balanta ce-i sfânt cu ce-i efemer.
Peste tot atârna greu
Teama de sinceritate…

Dar de câte ori, prieteni, n-am surâs cu întristare,
Când sperantele pareau înselatoare.
Când necinstea si prostia si-ascundeau prin gropi norocul,
Stiti de câte ori, prieteni, i-am prins jocul.
Ne-am saturat de palavre, de carti si filme de soc,
Cu vampe, regi si cadavre, cu stele de iarmaroc.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.

Ni-e lehamite de marsuri, de tromboane si plocoane,
De blazoane, de canoane si fasoane.
Fiindca banul si prostia sunt pericole morale
Circul vieti ne-a impus salturi mortale.
Deasupra florilor noastre ciuperca cheama a pustiu,
Din cer cad pasari albastre si totusi nu-i prea târziu.

Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Sa-ncercam sa facem noi
Un oras fara pacate.
Ploaia care va veni
Le va potopi pe toate.
Ploaia care va veni
Le va potopï pe toate.

Aifrunza galbena,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu sa cred
Ca toamna a si venit

Ieri iubita mi-a spus tarziu
Vezi tu codrul cel vesnic viu
Vara noastra se va sfarsi
Cand galben de tot va fi

Codrul verde si-adanc era
Si-avea umbra de catifea
Si-n tot codrul sub cerul clar
O galbena frunza doar

Aifrunza galbena,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu sa cred
Ca toamna a si venit
Aifrunza galbena
Aiglasul tau
Aifrunza galbena
Ca visul rau

Pentru galbenul ei noroc
Nu vazu pe pamant alt loc
Decat inima mea razand
Si-n ea ma lovi cazand

Ieri iubita mi-a spus tarziu
Vezi tu codrul cel vesnic viu
Vara noastra se va sfarsi
Cand galben de tot va fi

Aifrunza galbena,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu sa cred
Ca toamna a si venit
Aifrunza galbena
Aiglasul tau
Aifrunza galbena
Ca vïsul rau


Categories

%d bloggers like this: