Archive for the ‘.familia’ Category
Unde-s ochelarii?
Posted on: October 21, 2022
Bunicuţa-i supărată,
Că de-un ceas întreg tot cată:
Cată-ncolo, cată-ncoace,
Ochelarii nu-s şi pace!I-a cătat pe sub saltele,
Şi-n papuci, şi-n ciuboţele,
Pe sub perne, pe sub oale,
Pân’ n-a mai putut de şale!A mai stat, a mai oftat,
Iar s-a pus pe căutat!
Stă şi-aprinde-o lumânare:
Unde să-i mai cate, oare?Nu-s în raft, nu-s în cutie,
Poate-or fi-n bucătărie…Răscoleşte pe subt scară
Şi pe poliţă-n cămară,
În cuptor, pe soba sus,
Ochelarii nu-s şi nu-s!Să nu fie cu bănat,
Cine, oare, i-a furat?Când să-i cate şi prin tindă,
Dă cu ochii de oglindă,
Şi ce vede, ce nu vede,
Parcă nici nu-i vine a crede:Ochelarii, poznă mare!
Îi stăteau pe nas călare…Îi cătase-n cui, sub pat,
Dar pe nas nu i-a cătat.
Şi de nu-i vedea-n oglindă,
I-ar căta şi-acum prin tindă!
𝐂ăț𝐞𝐥𝐮ș𝐮𝐥 ș𝐜𝐡𝐢𝐨𝐩
Posted on: March 3, 2022
- In: .câine | .copii | .poezie | 𝐂ăț𝐞𝐥𝐮ș𝐮𝐥 ș𝐜𝐡𝐢𝐨𝐩 | Elena Farago
- Leave a Comment
𝐝𝐞 𝐄𝐥𝐞𝐧𝐚 𝐅𝐚𝐫𝐚𝐠𝐨
Eu am numai trei picioare,
Şi de-abia mă mişc: ţop, ţop,
Râd când mă-ntâlnesc copiii,
Şi mă cheamă „cuciu şchiop”.
Fraţii mei ceilalţi se joacă
Cu copiii toţi, dar eu
Nu pot alerga ca dânşii,
Că sunt şchiop şi cad mereu!
Şi stau singur toata ziua
Şi plâng mult când mă gândesc
Că tot şchiop voi fi de-acuma
Şi tot trist am să trăiesc.
Şi când mă gândesc ce bine
M-aş juca şi eu acum,
Şi-aş lătra şi eu din poartă
La copiii de pe drum!
Cât sunt de frumoşi copiii
Cei cuminţi, şi cât de mult
Mi-ar plăcea să stau cu dânşii,
Să mă joc şi să-i ascult!
Dar copiii răi la suflet
Sunt urâţi, precum e-acel
Care m-a şchiopat pe mine,
Şi nu-i pot iubi defel…
M-a lovit din răutate
Cu o piatră în picior,
Şi-am zăcut, şi-am plâns atâta,
De credeam că am să mor…
Acum vine şi-mi dă zahăr
Şi ar vrea să-mi fie bun,
Şi-aş putea să-l muşc odată
De picior, să mă răzbun,
Dar îl las aşa, să vadă
Răul, că un biet căţel
Are inima mai bună
Decât a avut-o el.
Mama e numai una
Posted on: March 8, 2017
- In: .mama | .video | Mama e numai una
- Leave a Comment
Cântec pentru mama
Posted on: March 8, 2017
Mărţişor
Posted on: March 1, 2016
- In: .mama | .Martie | .Mărţişor | .video | Andra Gogan | Maria Ene
- Leave a Comment
Nani, nani, puiu mamii
Posted on: May 3, 2015
Nani, nani, puiu mamii,
Că mama te-a legăna,
Voinecel mare ti-I fa’.
Te-oi legăna c-un picior
ȘI ți-oi doini binișor.
Să crești mare șI viteaz
Fără lacrimi pă obraz.
Să sii cum mama ți-a spune,
Voinicel mare pă lume.
Să sii ca floare-ntre flori
Voinicel între feciori.
Nani, liu-liu cu mama
Posted on: May 2, 2015
- In: .copii | .mama | .Maramureș | Nani | _cântec de leagăn
- Leave a Comment
Nani, liu-liu cu mama
Că mama te-a legăna
Și ți-a hori cât ai vrea.
După ce ti-i deștepta
Pă obrăzuc te-oi spăla
Cu apă din fântâniță
Să sii mândră coconiță,
Iute ca o rândunea,
și frumoasă ca o stea.
Maramureș, 1900
Cea mai scumpă
Posted on: March 8, 2015
- In: .mama | .muzică | .poezie | .video | Cea mai scumpă | Nichita Stănescu
- Leave a Comment
Mama
Posted on: March 8, 2015
- In: .mama | .poezie | Mama | Panait Cerna
- Leave a Comment
de Panait Cerna
I
Din vârsta fericirii fără minte
Icoane dragi mi-apar mereu-nainte :De lume răzleţită şi sfioasă,
In ramă de salcîm zăresc o casă.Şi-n casă, într-un colţ întunecat,
Văd un copil de mama lui certat.El mâinile şi-ntinde spre iertare,
Dar ea-i tăcută şi nendurătoare.Din toţi câţi trec, nu-i nimeni să-l aline !
Şi plânge-năbuşit copilul
Ş-adoarme în suspine.Dar peste noapte-o biruieşte dorul
Din somnu-i sare muma,
Şi spre ungherul unde-i doarme-odorul
Păşeşte-n vîrful degetelor numa.Pe somnul lui cel fin
Duioasă se-nclină ;
De-al vieţii sale chin
Un zâmbet i-animă.Zbucneşte fără zăgaz
Iubirea ei mută
Şi plânsul lui obraz
Plângând îl sărută.Şi mii de mângâieri
Pe creştet i-adună
De ziua cea de ieri
Ce dulce-l răzbună !El simte cum s-apleacă peste dânsul
O umbră bună ce l-ar dezmierda
Şi-ntr-un suspin, pe cînd ea-i şterge plânsul,
Intinde braţele lui mici spre ea.De gâtul ei s-atârnă în neştire
Toţi îngerii din ceruri îi sînt fraţi !
Invăluiţi de-a candelei lucire,
Copil şi mamă dorm îmbrăţişaţiII
Tu, inimă de mamă, soarta mea,
De ce mi-ascunzi tu darurile tale ?
Căci la pământ căzui cu sete grea
Şi iată ! a secat izvoru-n caleLa porţi străine am cerşit iubire,
Şi porţile cu zgomot s-au închis ;
Iar unde-am vrut să picur fericire
Am otrăvit dumnezeescul vis.O, mamă ! o nădejde mă mai ţine :
Că n-ai să-ţi uiţi copilul în străini
Că în curând mă vei chema la tine,
Să gust din rodul veşnicilor spini ;Că, bună, vei veni să-mi vindeci rana
In clipa sfântă cînd voi adormi,
Cînd sub pleoape voi strivi icoana
Acestei lumi ce n-a fost, nici va fiInalţă-mă atunci, spălat de rău,
In lumea inimii ş-a frumuseţii,
Să mă deştept din somnul greu al vieţii,
Plângând, de mult noroc, la pieptul tău
Sînziene 