Alfabetul

Cine vine mândru şi călare
Şi nici cal măcar nu are?
(M)

Urechile au crescut
Pe măgarul nevăzut.
(V)

Ce borţos şi ce fudul
Şi niciodată sătul!
(B)

O să-ţi fac o întrebare:
Cine-i gol rotund şi mare?
(O)

Ca să-i rămâie peltică
I-a rămas limba mai mică.
(F)

Mi-a venit de la părinţi
Un pieptene cu trei dinţi.
(E)

Are la buză un glonţ
Sau un păr cu scârlionţ.
(G)

Fuge după coadă
Şi n-o poate prinde.
(C)

Cine seamănă din voi
C-un căţel de usturoi?
(D)

Deşelat răscăcărat,
Spune, cum te-am botezat?
(H)

Îi atârnă, de căldură,
Până-n praf limba din gură.
(R)

Râma o literă ştie
Şi numai pe ea o scrie.
(S)

Aţi văzut cumva să stea
Băţul drept fără proptea?
(I)

Cobiliţa din spinare
Îi stă-n cap şi nici nu-l doare.
(T)

Vine şchiop, dar umblă bine:
Aşa şchiop nu-i orişicine.
(N)

3 s-a-ntors de-a-ndoasele
Să-şi numere oasele.
(E)

Ca să nu-i rămâie goală
Inima, i-am pus pedală.
(Q)

Cine-i chior şi cine are
Ochiul lui între picioare?
(A)

Sînziene