Sînziene

Posts Tagged ‘Poezii pentru copii

de Ion Pillat

Colectia: Poezii pentru copii

Peste noapte a
Înflorit mălinul
Peste noapte s-a
Luminat seninul.

Puişori de puf
A clocit găina
Berzei cuib de stuf
A-ntocmit vecina.

Zmeii pe uluci
Zbârnâind se-nalţă.
Raţele-n papuci
Galbeni se încalţă.

Rândunele mici
Ciripesc prin ţară
Pluguri ca furnici
Au ieşit pe-afară.

Flori de ghiocel
Vând ţigănci cu coşu
Dă-mi de Paşti un miel
Alb şi un ou roşu.

Advertisements

CÂNTEC

Posted on: March 4, 2009

de George Coşbuc
Muzica: Tudor Gheorghe

A venit un lup din crâng
Şi-alerga prin sat să fure
Şi să ducă în pădure
Pe copiii care plâng.

Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu c-o nuia:
“Hai la maica să te joace”-
– “Lup flămând cu trei cojoace,
Eu chemam pe lup încoace,
El fugea-ncotro vedea.

Ieri, pe drum un om sărac
Întreba pe la vecine:
“-Poartă-se copiii bine?
Dacă nu, să-i vâr în sac!”

Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit eu şi i-am spus:
-“Puiul meu e bun şi tace,
Nu ţi-l dau şi du-te-n pace!
Eşti sărac dar n-am ce-ţi face!
Du-te, du-te!” Şi s-a dus.

Şi-a venit un negustor
Plin de bani, cu vâlfă mare,
Cumpăra copii pe care
Nu-i iubeşte mama lor.

Şi-a venit la noi la poartă
Şi-am ieşit şi l-am certat:
-“N-ai nici tu, nici împăratul
Bani să-mi cumpere băiatul!
Pleacă-n sat că-i mare satul,
Pleacă, pleacă!” Şi-a plecat.

Educatoarea.ro: Poezii de ziua mamei

Se spune că ar fi fost o babă, pe care o chema Dochia. Adică babă nu era ea, ca să vedeţi. Ea era fiica unui împărat vestit şi era aşa de frumoasă că toţi fiii de crai o peţiră, dar ei nici unul nu-i plăcea.

Azi aşa, mâine aşa, poimâine la fel, până ce unul din ei, nici una, nici alta, porneşte război împotriva împăratului, tatăl fetei, îl bate, îl prinde şi se apropie de palatul fetei, căci gândul lui nu era altul decât să pună mâna pe fată.

Biata fată, când a auzit, de frică să nu cadă în mâna lui, s-a dus la o vrăjitoare şi a rugat-o să o prefacă într-o babă zbârcită şi urâtă. Şi-a luat nişte oi, s-a îmbrăcat cu nouă cojoace, căci era iarnă şi topenie de frig, şi a luat drumul spre pădure.

A stat fata, adică baba, nu fata! Zic, a stat, până primăvara, când a dat colţul ierbii. În ziua dintâi a lui martie a fost aşa de cald, că baba şi-a lepădat un cojoc din cele nouă. A doua zi, şi mai cald, şi baba şi-a mai lepădat un cojoc şi aşa până şi-a dezbrăcat toate cojoacele. Dar tocmai a noua zi, când şi-a zvârlit ultimul cojoc, unde începe deodată un vânt aşa puternic, încât o îngheta pe babă şi o preface într-o stană de gheaţă. Pasămite c-o ajunsese vreun blestem de-al lui bietul tată-său.

De atunci a rămas rostul vremii tot aşa schimbăcios în cele nouă zile de la începutul primăverii. Şi tocmai când ai zis Doamne ajută şi ţi-ai lepădat surtucul, atunci te pomeneşti cu câte un pui de geruleţ, ba încă şi cu câte o zăpadă, de nici nu ştii cum să-l îmbraci iarăşi mai degrabă. De atunci a rămas şi vorba că: “să te ferească Dumnezeu de zilele Dochiei!”

Poezii pentru copii

de Grigore Vieru

A venit un fulg la geam
Şi s-a aşezat pe ram.
Ramul bate-n geam – Vedeţi?
Vine iarna, măi băieţi!

Şi-au ieşit copiii, voi,
Mai micuţi, mai măricei,
Să-i culeagă albi şi moi,
Ca pe nişte ghiocei.

de G. Coşbuc

Iarna-i un vestit dulgher
Că ea poate, când voieşte,
Peste râuri pod să puie,
Fără lemne, fără cuie,
Fără nici un pic de fier;
Şi găteşte-aşa deodată,
Pod întreg, dintr-o bucată.

Iarna-i grădinar, când vrea
Pune albe flori la geamuri,
Fără frunze şi cotoare,
Fără chiar să aibă soare,
Numai cum le ştie ea.
Mie-mi plac, că sunt de gheaţă,
Dar când sufli, pier din faţă.

de Cicerone Theodorescu

Colectia: Poezii pentru copii

Primul an, al meu, de şcoală!
…Cei mai mici , băiat sau fată,
Greu se culcă, greu se scoală.
Eu nu-ntârzii niciodată.

Plin ghiozdanu-abia încape.
Cărţi, caiete, o grămadă.
Şcoala e aici aproape.
Casa e pe-aceiaşi stradă.

Mama, scumpa mea şi buna,
Chiar când seara mă mai ceartă,
Dimineaţa – totdeauna –
Mă aduce pân-la poartă.

Ce mulţime mare vine
Cu ghiozdanul între umeri…
Cred şi eu. E-aşa de bine
Să înveţi, să scrii, să numeri.

-Primul an, al tău, de şcoală…
Dragă-mi eşti şi tare mică!
Curtea noastră e mai goală,
Şi e singur Azorică.

Anul ăsta, se-nţelege,
Altfel eşti, în pragul toamnei.
Şcolăriţă eşti, în lege,
Da-mi lipseşti, comoara mamei!

Parcă spune: Ce mai fată!
Stă cu ochii umezi parcă.
Râde-apoi, un pic…Şi – iată –
Parcă lacrimi o încearcă.

Nu-i nimic. E bine. Numa
Vezi de-ascultă! Vezi de-nvaţă!
Coşcogea fetiţă-acuma,
Ai intrat, şi tu, în viaţă…

-Mamă! Asta-i supărare?
(Râde fata…) Ce-i adică?
Merg la şcoală, de, sunt mare,
Nu pot să rămân tot mică!

de Tiberiu Juganaru
Colectia: Poezii pentru copii

Frigul pleacă, ziua creşte,
Natura se dezmorţeşte,
Vântul cald adie-n ţară
Este iarăşi Primăvară.

Străluceşte soarele
Şi se coc cireşele,
Iarba pe islazuri creşte
Vara imediat soseşte.

Pomii sunt de fructe plini
Aşezate în ciorchini,
Strugurii se coc în vie,
Vine Toamna ruginie.

Zboară păsări zgribulite
Spre meleaguri însorite,
Pe la coşuri iese fum
Semn că Iarna e pe drum.


Categories

Advertisements
%d bloggers like this: