Sînziene

Posts Tagged ‘copii

Refren:
E-o lume minunata in care veti gasi
Numai copii
O lume cu mult soare si multe jucarii
Pentru copii
In lumea cu povest si flori veti intalni
Numai copii
Si-o lume a inocentei pastrati-o orice ar fi
Pentru copii

Ieri am fost si noi cpoii
Dar timpul ne-a schimbat
In viata am pornit si vise am implinit
Asa cum ne-am dorit
Ganduri bune cate-am strans
Si tot ce-am invatat
Copiilor sa dam iubirea ce-o purtam
E timpul sa le aratam

Refren…

Ieri am fost si noi cpoii
Dar timpul ne-a schimbat
In viata am pornit si vise am implinit
Asa cum ne-am dorit
Ganduri bune cate-am strans
Si tot ce-am invatat
Copiilor sa dam iubirea ce-o purtam
E timpul sa le aratam
Ce zambet poate fi
Mai bun, mai curat
Ce ochi stiu a vorbi atat de adevarat

Refren…X2

Advertisements

Dimineaţa cand se scoală
Niciodata nu se spală
Totdeauna e murdar
Şi negru ca un hornar.

Dar ligheanul supărat
Asfel l-a ameninţat:
Stai! Te-oi prinde eu Ionică,
Ce de apa-ţi este frică?

Şi Ionică fuge, fuge…
Şi ligheanul tot l-ajunge,
Şi mi-l spală drept în drum,
Cu apă şi cu săpun.

Mamica.ro

Maimuţica cu cercei
Joacă noaptea pân’ la trei,
De la trei si jumatate
Maimuţica nu mai poate…

O furnică duce-n spate
Un grăunte jumătate.
Încotro fugi surioară?
Ia, mă duc şi eu la moară
Şi-s grăbită, şi-s grăbită,
Că mi-i casa ne-ngrijită
Şi mi-s rufele la soare
Şi copiii-mi cer mîncare.
Că la noi în muşuroi
Nu e timp pentru zăbavă,
Că de n-am fi de ispravă
Ar fi vai ş-amar de noi

de Grigore Vieru
Muzica: Tudor Gheorghe

Aricioaica-n umbra florii
Îşi grijeşte ariciorii,
Îi tot spală de cu zori
Pe botic şi ochişori.

Doar pe spate, doar pe spate
Să-i grijească nu mai poate.
Ariciorii, aşadar,
Stau cu spatele murdar.

Şi-s spălaţi abia când plouă,
La o lună sau chiar două.
Bucuraţi-vă, măi pici,
Că nu sunteţi pui de-arici.

Poezii

de Grigore Vieru

Iepuraşilor li-i dată
O problemă complicată.
Şi în bănci perechi – perechi,
Scriu pe frunze de curechi
Tot cu morcovi subţirei:
Un fel de creion la ei.
Unul de atât gândit,
Stă în bancă neclintit
Cu creionul dus la gură,
Necăjit fără măsură,
Şi tot cată în plafon
Şi tot roade din creion.

Poezii

de Ana Blandiana

Ieri am avut o vizită simandicoasă:
A trecut pe la mine o broască ţestoasă.

De fapt avea un aer atât de serios,
Încât s-ar putea să fi fost un broscoi ţestos.

Era destul de mic şi de tânăr, n-ai fi dat pe el doi bani,
Nu cred c-avea nici cinci sute de ani.

(Pentru că – ştiţi, desigur – aşa fără nici un motiv
Ţestoasele trăiesc un mileniu aproximativ).

Totuşi ştia să se poarte, şi ştia să vorbească,
Şi era foarte inteligent pentru o broască.

Deoarece fusese crescut în natură,
Se pricepea la agricultură;

Şi pentru că experienţa lui era notorie,
Se pricepea grozav la istorie;

Era o adevărată plăcere să-l asculţi,
Dintre domnitori îi cunoscuse pe cei mai mulţi.

Povestea despre Brâncoveanu şi Cantemir
Şi despre alţii pe care nu mai ştiu să-i înşir.

Dar – dacă nu se lăuda – se pare
Că-l zărise chiar şi pe Ştefan cel Mare.

Despre războaie doar n-avea prea multe de spus,
Stătuse în carapace, ascuns.

Oricum, mi-ar fi plăcut să-l ascund în penal,
Să-mi sufle la istorie la extemporal.

Poezii pentru copii


Categories

Advertisements
%d bloggers like this: