Cea mai bună carte în limba română pentru copii (şi părinţii lor )

STORY NUMBER 1

STORY NUMBER 2

STORY NUMBER 3

STORY NUMBER 4

 
Editura Art

În premieră pentru cititorii români, cel al cărui nume a devenit sinonim cu teatrul absurdului, revine cu o carte de zile mari, în paginile căreia joacă rolul de tată-povestitor. Cele patru Poveşti, toate adresate fiicei Josette, sunt călătorii în lumea unde orice este posibil. Fără să fie o carte cu zâne şi fiinţe fantastice, Poveşti 1-2-3-4 îi trimite deopotrivă pe cei mici şi pe oamenii în toată firea în aventuri unde ai nevoie de arme ca simţul umorului şi al orientării în lumi paralele. Atent ilustrată de Etienne Delessert, această “bijuterie” poartă urmele absurdului în care Ionesco a devenit expert, pe care-l traduce însă în situaţii numai bune de pus pe gânduri copiii de toate vârstele.

(“Adeverul”, nr.1271/1892, p.3)

Culture-Pass: Tache Rusescu sau sufletul comertului cu vorbe

Tache Rusescu sau sufletul comertului cu vorbe – studiu privind reclama bunei dispozitii la sfarsitul secolului al XIX-lea

Dragi copii din ţara asta,
Vă miraţi voi cum se poate,
Moş Crăciun, din cer de-acolo,
Să le ştie toate, toate.

Uite cum: Vă spune Badea…
Iarna’n noapte, pe zăpadă,
El trimite câte-un înger
La fereastră ca să vadă…

Îngerii se uită-n casă
Văd şi spun, iar Moşul are
Colo’n cer, la el in tindă,
Pe genunchi o carte mare.

Cu condei de-argint el scrie
Ce copil şi ce purtare…
Şi de-acolo ştie Moşul,
Ce-i şiret el, lucru mare.

“Bădica Traian”

Aho, aho copii şi fraţi,
Staţi puţin şi nu mânaţi,
Lângă boi v-alăturaţi
Şi cuvântu-mi ascultaţi:

S-a sculat mai an bădica Traian,
A încălecat un cal laur,
Cu nume de Graur,
Cu şaua de aur,
Cu frâul de mătasă
Cât viţa de groasă,
Cu coama de argint
De ajungea până la pământ.

Mânaţi măi: hăi, hăi !

Ş-a pornit la arat,
La arat şi semănat.
Brazdă neagră răsturna,
Grâul roşu semăna,
Cu boroana boronea
Grâu-n urmă răsărea,
Cu groparul gropa,
Grâu-n urmă înspica.

Ia mai mânaţi măi: Hăi – Hăi!

La lună, la săptămână bădica Traian
Într-o dimineaţă s-a sculat
Pe cal a încălecat
Şi la câmp a alergat
Să vadă de-i grâul copt.

Grâul era copt răscopt
Numai bun de pus în snop.
De trei ori lanul a înconjurat,
Trei spice în mână a luat,
În palme le-a frecat,
În buze le-a suflat,
În băsmăluţă le-a legat
Şi acasă la femeie a alergat.

Mânaţi măi: Hăi, Hăi!

- Măi femeie, măi femeie,
Grâul nostru o să pieie.
- Taci, bărbate blestemate,
Nu te îngrijora,
Că te-i duce la târg la Soroca,
Unde se vinde fierul cu oca
Şi-i face seceruice mărunţele
Pentru fete tinerele,
Seceruici cu mănunchi de tei
Pentru flăcăiaşi holtei
Seceruici mai zgrunţuroase
Pentru babe grebănoase.

Mânaţi măi: Hăi, Hăi!

S-a dus bădica Traian la târg la Soroca,
Unde se vinde fierul cu oca.
Dă pe uliţa cea mică,
Nu găseşte nimică,
Dă pe uliţa cea mare
Şi-ntâlneşte un meşter mare,
Cu luleaua-n dinţi, cu doba-n spate,
Plin de toate.

- Măi dobare, meşter mare,
Fă-mi seceruice mărunţele
Pentru fete tinerele,
Seceruici cu mănunchi de tei
Pentru flăcăiaşi holtei,
Seceruice mai zgrunţuroase
Pentru babe grebănoase.

Secerele s-au gătit,
Pe la toţi le-au împărţit
Şi la lucru s-au pornit,
Şi la lucru mi s-au dat,
Mi s-au dat la secerat,
Cu dreapta secerau,
Cu stânga mănunchi făceau,
Cu amândouă snopi legau
Şi în clăi îi aşezau.

Ia mai mânaţi măi: Hăi, Hăi!

Bădica Traian loc de arie căta,
Loc de arie şi-a găsit
La capătul pământului,
În bătaia vântului.
A ales nouă iepe – sure iepe,
De nouă ani sterpe,
Cu copitele crăpate,
Cu măligă astupate,
Cu fâşii legate,
Pe unde călcau
Pământul prăbuşeau.
Şi le-a pus la treierat,
Cu copitele spicele fărâmau,
Cu nările vânturau,
Cu cozile felezuiau,
Cu botul în saci puneau.

Mânaţi măi: Hăi, Hăi!

A încărcat 12 care mocăneşti
Şi 12 boiereşti
Şi le-a dus la moară la Hârlău
Unde se macină încet şi rău
Şi-a dat de-un morăraş
Cu chica toporaş:
- Măi morare, măi morare,
Hătu-ţi mama cui te are,
Până măine dimineaţa
De nu-mi va fi făina rece ca gheaţa
De mână te-oi apuca
Peste moară te-oi arunca
Şi guzganii te-or mânca.
A doua zi dimineaţa
Făina era rece ca gheaţa.

Mânaţi măi: Hăi, Hăi!

Când vedea boii venind,
Carele scârţâind
Şi flăcăii chiuind,
Lelea Tamara a alergat în cămară
Şi-a găsit o sită rară,
A alergat din cămară-n casă
Şi-a găsit o sită dească.
A cernut un sac
Şi-a făcut un colac,
Un colac mare rotat
Pe piatra morii măsurat
Cu zahăr zăhărit
Pentru noi plugari gătit.

Opriţi măi: Aho, Aho!

Am mai ura, am mai ura,
Dar nu suntem de ici-colea,
Da suntem de la Mitoc,
Unde-ngheaţă apa-n toc
Şi găluştele la foc,
Iar motanul cotonog
Într-un fund
de poloboc!

Am mai ura, am mai ura,
Dar nu suntem de ici-colea,
Da suntem de la Ciuca-Buca
Unde se face mămăliga cât nuca
Şi-o păzesc 12 cu măciuca.
Când am dat să iau o fărâmitură,
mi-a tras unul o dispicătură
De mi-au sărit toţi dinţii din gură!

La anul şi la mulţi ani!

wikipedia: Nicolae de Mira

Legenda spune că trei surori, fetele unui nobil sărac, nu se puteau mărita datorită situaţie financiare precare. Se spune ca atunci când fata cea mare a ajuns la vremea măritişului, Nicolae, ajuns deja episcop, a lăsat noaptea, la uşa casei nobilului, un săculeţ cu aur.

Povestea s-a repetat întocmai şi când a venit vremea de maritiş pentru cea de a doua fată. Când i-a venit vremea şi celei de a treia fete, nobilul a stat de pază pentru a afla cine era cel care le-a făcut bine fetelor sale. În acea noapte, nobilul a stat de paza şi l-a văzut pe cardinalul care lăsa săculeţul cu aur. Se spune că Sfântul Nicolae s-a urcat pe acoperiş şi a dat drumul săculeţului prin hornul casei, într-o şoseta pusă la uscat, motiv pentru care a apărut obiceiul agăţării şosetelor de şemineu.

După ce tatăl fetelor a văzut cele întâmplate, Nicolae l-a rugat să păstreze secretul, însă acesta nu a rezistat tentaţiei de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neaşteptat îi mulţumea lui Nicolae pentru el. Cei trei săculeţi cu aur făcuţi cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfântului Nicolae sub forma a trei bile de aur (în iconografia apuseană).

+ SINTERKLAAS